Moare turbina...

Sunt in mijlocul evenimentului,surprins frumos de caldura noptii ma indrept spre mansarda unde voi canta pana dimineata.Un pardalnic de caine ,ma maraie in zadar .Sunt atat de preocupat de gandurile mele ,incat nu se poate intamla nimic ...Trec in pas vioi pe langa Curtea Veche ,offf ce de amintiri placute si in acelasi timp de mult uitate.Ma gandesc la frumoasa iubire din perioda aceea ,sublima perioada .Nu fac analiza pe specimenul de atunci ,deoarece tot ce am iubit a ramas ca un vierme in paharul de tequila.Fiecare si-a pus amprenta pe sufletul meu ,precum petele de culoare din tablourile lui Picaso ..Ma rezum la amintirea noptilor petrecute in centrul nostru ,la petrecerile si satisfactia mersului pe jos.Frumusetea acestei uzine ,sa o numesc asa , aceasta catedrala a tarii ,unde numai cei ca noi pot supravietuii ,sta si in culoarea ochilor cu care este privita..Noi ,cei care am dat viata acestei turbine de viata ,ne revedem si discutam pe fondul amintirilor ,de frumusetea acestui centru..Mai nou,chiar dintre cei cu care bantuiam aceste strazi si-au facut cate o bodega sau club cum se spune acum , in acest centru istoric.Ma uit la cer.Este atat de senin incat am senzatia ca sunt invelit de o mantie cu stele.Chiar daca suntem in mijlocul toamnei,este superb afara ,sublim. Acum cateva ceasuri , am primit un telefon care m-a deprimat..Era o persoana draga mie , care nu a avut timp sa ma cunoasca ,care a avut pretentia sa-i ofer totul fara sa ma priveasca in ochi.O tipa superba din toate punctele de vedere ,o figura unica .Sunt sictirit de figuri unice. Chiar mi-as dorii sa intalnesc o figura comuna , sa pot spune... acesta figura este comuna.Probabil ca pun suflet prea mult acestor figuri , probabil ca nu am limite cand ofer..mda. Mereu spun ca data viitoare va fi altfel ,nu ma potolesc.
Am ajuns in dreptul fostului C.C. .alt loc plin de amintiri , alt loc plin de regrete si suspine ,pentru alta idila din tinerete. Merg si privesc aceste cladiri , pe care m-am plimbat toata viata..Vorba unui bun prieten , eu am mers prin centru mai mult pe cladiri decat pe langa ele. Ce este de retinut , eu mergeam ziua pe cladiri dar frumusetea acestor cladiri se vedea noaptea ,cand ne faceam rondul precum jandarmii din operele lui Caragiale.Mai am putin si trebuie sa ajung la birou. Aceasta noapte m-a luminat ,fiecare pas care l-am facut m-a durut pana in ficat. Aici am pierdut si castigat , aici am avut simtiri si iubiri , aici am facut cele mai frumoase scandaluri si betii din viata mea. Multe cuvinte frumoase se pot spune de aceasta zona a capitalei ,dar se lumineaza de ziua si nu mai ajung in mansarda....moare turbina.