ych..

ych..

vineri, 11 noiembrie 2011

Da, cam de asta avem parte mereu. O avalanse de ganduri, o avalanse de vorbe, o avalanse de regrete, o avalanse de suspine si remuscari, o avalanse de intrebari, etc. Mereu m-am intrebat de ce ? Problemele majore le trecem usor si cele minore sau chiar cele cu rezolvare imediata le transformam in avalanse. Anul acesta am depasit momente grele, am trecut prin multe dificultati cu o repeziciune de invidiat, insa mereu au aparut chestii minore in avalanse.Vorbe aruncate in vant, de catre indivizi cu aspect de om si suflete de fiara, ganduri murdare care nu le-am luat in seama dar evident ca nu le-am ignorat.Regrete care nu se mai sterg din viata trecuta, intrebari fara raspuns, toate in avalanse. Vreau sa nu-mi pierd vremea cu prosti si scenarii distructibile, vreau sa nu-mi pierd ratiunea si verticalitatea cu astfel de probleme. Am constatat iar ca bunatatea nu duce decat la suspine si dezamagiri, ca altruismul si prietenia sunt exploatate de beneficii si interese. Oare nu ma satur ? Cine crede ca este perfect se insala, oglinda sufletului nu sta in punctul fiecaruia de vedere despre persoana sa. Nu mai accept avalansa cotidiana, nu mai vreau sa fiu astupat de orgolii si frustrari, cu atat mai mult de frustrarile altora. Nimic nu este mai esential decat valorile fiecaruia, nimic nu ma doboara si nu ma afecteaza chiar daca sunt sensibil. Singura parte frumoasa din viata aceasta, este atunci cand ai depasit momentul avalansei si te intrebi de ce a venit, ce a ramas in urma ei si de ce a durat atat. Pot sa-mi fac autocritica oricand, cine ma cunoaste cu adevarat stie cum sunt. Nu am nimic de ascuns deoarece nu sunt dependent de nimic, am demnitate si rationament. Din pacate cu ceva ani in urma am scapat dintr-o avalanse ( cu ajutorul unui prieten ) si probabil ca nu voi uita niciodata experienta. De aceea nu ma afecteaza aceste avalanse minore care nu sunt mortale, sunt realizate de cei care nu stiu ce inseamna viata. Respect !...si atat

duminică, 6 noiembrie 2011

Multumesc mult...

Vreau sa inchinam o cupa ....si sa multumesc si pe acest blog prietenilor care m-au felicitat si celor care au fost alaturi de mine ....A fost o seara minunata, cu multe surprize si chiar lacrimi de fericire. Nu cred ca au mai fost asemenea onomastici in trecutul meu....chiar va multumesc ! Am fost atat de dezamagit de comportamentul cuiva ( candva drag ) de faptul ca interzice acelui mic suflet sa ma vada ( din egoism si razbunare ) incat doar alaturi de cei dragi, care mi-au fost alaturi am uitat de durerea sufleteasca.. Nu poate fi pe lumea aceasta o fericire mai mare decat dragostea , dragostea care o oferi, care ti se ofera....care o meriti. Va multumesc prieteni dragi...sa ne revedem cu bine...la o cupa ...

joi, 3 noiembrie 2011

Nu am murit ...

Cu scuze sau nu, cu frica sau nu...azi, de ziua presedintelui scriu pe acest blog.

Acum un an, faceam poze cu o coroana mortuara pe piept, in speranta ca voi face cateva persoane fericite...ei bine dragii mei, visul vostru nu se realizeaza foarte curand.
Chiar regret uneori ca nu am realizat visul vostru, dar acum sunt fericit. Poate nu atat de fericit cat trebuie, dar sunt. Vreau sa fiu si merit asta, voi deschide sala curand si voi demonstra de ce....mai vedem .