ych..

ych..

marți, 28 decembrie 2010

oglinda....



"Niciodata nu ai probleme daca spui adevarul despre ce gandesti si ce simti. Daca celorlalti nu le place ce aud, atunci vor pleca. Si daca pleaca, inseamna ca si asa nu erau potriviti pentru tine. Adevarul te protejeaza intotdeauna de aceia care te-ar putea insela. Ii sperie.
Atunci cand esti sincer cu tine insuti si cu ceilalti, atragi alti oameni care pot fi sinceri cu tine."

luni, 27 decembrie 2010





Dacă n-ar fi atenuat chinurile amoroase prin dispreţul teoretic pentru femeie, toţi amanţii s-ar fi sinucis pînă acum. Ştiind însă ce e ea, au introdus prin luciditate un element de mediocritate în insuportabilul acelor văpăi. Nefericirea în dragoste întrece în intensitate cele mai adînci emoţii religioase. Ce e drept, ea n-a construit biserici; dar a ridicat morminte, morminte peste tot.


Emil Cioran

joi, 9 decembrie 2010

dincolo de bine, dincoace de rau.....despre iubire

O carte, pe care tot omul normal trebuie sa o citeasca. Am sa-mi permit sa spicuiesc cateva fragmente din aceasta carte, pe care am citit-o cu mare drag, sperand ca autoarele ei sa nu sa supere pe mine.Promit sa citesc, tot ce vor scrie doamnele respective, in speranta ca ma vor ierta ptr. asta...va respect !

Despartirea cu inima usoara sau toleranta ?

Despartirea face parte din conditia umana.Psihologii folosesc pentru despartire termenul separare, un termen neutru, fara rezonanta emotionala.Cuvantul despartire se asociaza imediat cu un sentiment de tristete, nostalgie, amaraciune, ca si cum orice despartire este similara cu un esec. Despartire, separare, indiferent cum am spune, nu inseamna abandon. Abandonul este similar cu parasirea. Orice separare fizica- lipsa contactului fizic direct, a prezentei fizice- are obligatoriu o componenta psihologica.
....................................................................................
Pentru despartirea parintilor de copii, in sensul fizic al cuvantului, a aparut, atunci cand parintii sufera nemasurat de mult, nesanatos , din cauza acestei separari, un sindrom cere se numeste" sindromul cuibului gol "...
Separarea poate avea, insa si consecinte pozitive.Atunci cand intre iubiti sau soti apar conflicte si tensiuni, nemultumiri pe care ei, formand un cuplu, nu le pot depasi, separarea este solutia facila care salveaza o parte sau ambele parti ale cuplului.Gelozia face viata un calvar daca depaseste anumite limite. In mici doze , ea flateaza partenerul care vede in gelozie un semn al iubirii si dorinta de a nu fi parasit.Psihologii, preocupati de longevitatea relatiilor in cuplu, mentioneaza faptul ca despartirile se produc astazi mai usor, cu un consum psihologic net inferior celui din trecut.Cand dorinta dispare si dragostea se ofileste, divortul desvaluie secretul acestei duble deziluzii.Astazi oamenii divorteaza mai des si se recasatoresc mai rar.Dar, cu toate ca imaginea unei persoane divortate nu mai este acoperita de rusine, divortul este perceput drept comfirmarea unui esec.
.....................................................................................
voi continua....Aurora Liiceanu si Alice Nastase...

miercuri, 8 decembrie 2010

Un an mai bun ....



Mereu in perioada aceasta a anului, fac un rezumat si trag linie..anul acesta a fost de rahat.Cred ca ptr. mine a fost cel mai prost an al vietii.Nu ma refer la realizari profesionale sau financiare, ma refer in general la tot ce tine de mine.Cred ca mai rau nu se poate, sa traiesti cu sperante si vise, sa-ti faci iluzii si sa ajungi la finalul anului sa vezi ca nu ai realizat nimic si nici nu vei mai realiza.Sunt dezamagit de problemele mele, de gandurile mele, de sentimente.Am facut multe chestii interesante, am castigat dar am si pierdut.Probabil ca pierderile sunt mai vizibile dar realitatea ma face sa nu disper, sigur si la anul care vine voi pierde mult.Ma bucur ca sunt sanatos si traiesc, ma bucur ca cei dragi mie sunt sanatosi, ma bucur ca exista speranta...Probabil ca speranta moare ultima, cum se spune...dar suntem umani si putem aprecia putinul, putem sa ne bucuram ca avem maini si picioare, ca putem vedea si vorbii, ca suntem intregi.Poate ca anul 2011 vine cu realizari mai mari, cu ganduri mai bune si cu sentimente calde.Nu-mi doresc nimic pe anul viitor decat sa raman curat, sanatos si intreg...restul se realizeaza usor.



Sper sa raman acelasi, sa nu-i dezamagesc pe cei ce merita iubirea mea, sa le pot spune ca-i iubesc...si traiesc pentru ei...

marți, 7 decembrie 2010

Celei care minte –



Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!…
În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.
Dar iată,
Bate miezul nopţii…
E ora când amanţii,-alt’dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată…
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?…
Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!…
Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!



Ion Minulescu

duminică, 5 decembrie 2010

trec anii ...trec




Acum 5 luni, gandeam altfel....vedeam simplu viata, cunosteam trecutul si asteptam viitorul in speranta ca este la fel. Ceva a rupt din imaginatia mea, dorul de a naviga pe apele linistite si a scos la iveala o latura a mea prafuita.Nu mai sunt acelasi de acum cativa ani, ma oboseste prostia si indolenta, ma simt viu.Singura satisfactie care o am, ca sunt un tip constructiv si tot ce am realizat ramane ...
Poate ca sunt mai matur decat acum 10 ani, poate ca nu..Ce este cert, exist...si sunt precum o stanca....greu de doborat.

vineri, 3 decembrie 2010

Din noaptea...

<








Din noaptea vecinicei uitări
În care toate curg,
A vieţii noastre dezmierdări
Şi raze din amurg,

De unde nu mai străbătu
Nimic din ce-au apus -
Aş vrea odată-n viaţă tu
Să te înalţi în sus.

Şi dacă ochii ce-am iubit
N-or fi de raze plini,
Tu mă priveşte liniştit
Cu stinsele lumini.

Şi dacă glasul adorat
N-o spune un cuvânt,
Tot înţeleg că m-ai chemat
Dincolo de mormânt.



Mihai Eminescu (1850 - 1889)

drumuri prin ceata...


N-am sa ajung pe culme? Se poate foarte bine.
Dar vreau sa urc atat cat am sa pot, prin mine. (E. Rostand)


Este superb sa descoperi frumusetea vietii in orice clipa si in orice lucru mic.Eu am invatat sa apreciez fiecare clipa, sa ma bucur de orice, chiar daca sunt chestii banale ptr. unii eu sa le vad ...detalii. Am trecut de varsta in care totul, aveam impresia ca mi se cuvine, acum apreciez viata, fericirea unui zambet, lacrima unei femei, sunetul clopotelor si ciripitul pasarilor.. Probabil ca ceata din sufletul meu se va ridica vreodata, probabil ca nu...Trebuie sa privesc detaliile precum un inger, sa fiu bun si cinstit, sa-mi creez o raza de soare suleteasca, care linistit inlatura ceata....sa vad drumul..

luni, 29 noiembrie 2010

1 decembrie ...



Sunt mandru ca sunt Roman...

Se fac o gramada campanii cu genul asta de intrebari, se calculeaza numarul celor care parasesc aceste meleaguri, se face o parada militara, se face politica mascata....

Totusi exista Romani adevarati ?


DA... sunt multi care spera si viseaza la o tara superba, mai dezvoltata cu oameni mai buni si mai gospodari si nu pleaca pentru a fi bataia de joc a nimanui...


Un amic spunea : Decat prost printr-e destepti, mai bine destept printr-e prosti !


Poate ca exagera, poate ca unii se cred mai destepti decat sunt, poate ca fiecare priveste din alt unghi....eu m-am nascut aici, in tara asta superba si nu voi pleca niciodata, aici am rudele ingropate, aici am trait rau sau bine....aici voi muri si oricand ma voi sacrifica pentru tara mea....sunt Roman...




Chiar sunt mandru ca sunt roman ...La multi ani ! ROMANIA

vineri, 26 noiembrie 2010

cuvinte goale...


O miscare gresita poate pierde toata partida.
O zestre mare este un pat plin de maracini.
Mai bine pe jumatate spanzurat decat o casatorie nereusita.
Intr-o casatorie se cere mai mult decat patru picioare in pat.

Sunt niste proverbe englezesti pe care nu le cunoaste multa lume..
Dar suntem noi, oare mai sensibili ?
Uneori ne dorim si noi barbatii putina minciuna, sa zic asa..uneori dorim sa mai auzim "Te iubesc" sa auzim un cuvant cald, chiar daca nu vine din suflet...
De ce ?...noi putem arata mereu dragostea...de ce persoana care stie ca o iubesti nu vrea sa-ti arate?...de ce ?



Probabil ca sunt prea indurerat de astfel de intrebari....poate ca-mi doresc sa ma minta cineva....poate ...este fantezie....cuvinte goale

esenta ...

Sindromul non chef, sau discutiile tinute monogramat....ma scot din minti !

Am senzatia ca persoana cu care vorbesc este suparata pe mine sau chiar face altceva in timpul asta. Probabil ca am avut si eu astfel de dialoguri, dar am incercat sa nu le simta celalalt. Totusi oboseala acumulata, dorul de iertare si linistea sufleteasca, m-au facut sensibil la astfel de dialoguri.Mai bine nu vorbesc cu o persoana, decat sa-l tratez cu o indiferenta vizibila in discutie sau sa-i raspund din obligatie la intrebari.



Chiar nu vreau sa deranjez ....mda, sigur, nu, pa....ok ?

luni, 22 noiembrie 2010

Poveste sentimentală

Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu – la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau intre noi,
înainte şi înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de caderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.



Nichita Stanescu

duminică, 21 noiembrie 2010

Angel..




Superba privire a unui copil, ma duce la imaginea ingerilor. Probabil ca puritatea lor si gandul ca sunt imaculati, ma face sa asociez astfel.Fiul meu este precum un inger, pur si frumos...Ma bucur ca este sanatos si vioi....sper sa ramana asa toata iarna.

joi, 18 noiembrie 2010

Respect !....



Karatiştii români au câştigat patru medalii, două de aur şi două de argint, la Campionatele Mondiale de karate tradiţional din Brazilia. Delegaţia României a fost condusă de sensei Dan Stuparu, preşedintele Federaţiei Române de Karate Tradiţional, şi a fost compusă din 10 sportivi: Simona Lare, Manona Danciu, Robert Miclea, Corina Tănăsescu, Adrian Cojocaru, Romeo Trandafir, Tiberiu Matei, Cornelia Nae şi Călin Marincaş.

La CM din Brazilia au participat 36 de ţări, care au aliniat la start 122 de sportivi.


http://www.realitatea.net/karatistii-romani-vin-cu-aur-si-argint-de-la-mondialele-din-brazilia_773222.html


Respect !

Pentru aceasta stire de senzatie, cu care eu ma mandresc, pentru acesti oameni minunati care se chinuie sa ajunga la astfel de performante. Vreau sa postez ceva, ce pentru mine a fost mereu ceva sfant....codul etic.
Sper ca, multi care nu au treaba cu aceste sporturi de contact sa inteleaga ceva din acest text..


CODUL ETIC AL PRACTICANTILOR DE ARTE MARTIALE

Art. 13. Fiecare practicant de arte martiale este un ambasador al budo - ului (artelor martiale) prin comportamentul sau, reputatie si disciplina
Spiritul de corectitudine si dreptate : Corectitudinea trebuie sustinuta prin rabdare si curaj.
Curajul : Este spiritul indraznelii si determinarii. A face ceea ce este just intr-o stare de severitate si luciditate, conservand stapanirea de sine (in absenta fricii). La acest grad de valoare, atitudinea normala in relatia cu alte persoane este o inalta dovada de umanitate care inglobeaza bunatatea.
Bunatatea si bunavointa : Aceasta calitate permite de a fi întotdeauna atent cu altii, ceea ce permite sa iti ajuti aproapele. Întrajutorarea mutuala si prosperitatea mutuala traduc perfect aceasta dispozitie de spirit. Aceasta este respectul pentru altii, dorinta de a-i onora, de a nu cauza tulburari inutile, avand drept consecinta manifestarea curtoaziei si a politetii.
Politetea : Este expresia interesului acordat altuia, oricare ar fi valoarea sa sau slabiciunea, manifestându-se prin gesturi, atitudini autentice si sincere. Ceremonialul si eticheta fac parte din exteriorizarea politetii.
Sinceritatea; Minciuna si echivocul sunt egal considerate drept lasitate. Fara sinceritate, politetea nu este decat simulare. Cuvantul dat trebuie sa fie o garantie suficienta.
Onoarea : Sensul onoarei trece prin respectul fata de sine si fata de ceilalti. Aceasta este stiinta de a fi demn, de a avea un suflet mare si de a conserva respectul fata de sine. Onoarea este atasata manierei de comportament fata de altii.
Fidelitatea : Datoria de fidelitate înseamna a proba fidelitatea si loialitatea cu privire la idealurile urmarite. Fidelitatea este afirmarea loialitatii cu privire la cei care merita incredere.
Controlul de sine : Aceasta este stiinta dominarii impulsurilor, stiinta dominarii fizicului si moralului.
Corectitudinea, curajul, bunatatea, politetea, rabdarea, onoarea, loialitatea, modestia, respectul sunt valori indispensabile controlului de sine, care este chintesenta codului onoarei si moralei traditionale. Toate aceste principii conduc la elevarea omului si au ca scop integrarea armonioasa a acestuia în societate, înlesnindu-i ameliorarea.


OSU !

miercuri, 17 noiembrie 2010

Lumina vietii, este in mintea noastra....


" Renunta sa tanjesti dupa trecut, renunta sa tanjesti dupa viitor, renunta sa tanjesti dupa ceea ce se afla intre cele doua si traverseaza pe malul celalalt. "

Buddha



Sa aiba oare dreptate Schopenhauer cand spunea ca " orice om care este indragostit va trai o dezamagire extraordinara dupa ce placerea va fi, in cele din urma, atinsa si va fi uluit ca ceea ce fusese dorit cu atata intensitate nu a adus nimic mai mult decat orice alta satisfactie sexuala, astfel ca nu i se va parea ca a avut prea mult de castigat prin asta"? Sa credem oare ca dorinta isi pierde din splendoare indeplinindu-se ?

luni, 15 noiembrie 2010

De cate ori, iubito...



De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă - o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre pluteşte cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pâlc întreg de păsări, pierzându-se-n apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,
Din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ,
Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţï.


Mihai Eminescu

duminică, 14 noiembrie 2010

Daca vreau sa fluier....fluier...la nai...




Suntem liberi?.. Suntem liberi sa gandim..

De cate ori merg la frizer sunt intrebat cum vreau sa ma tund?... desi nu am par pentru multe tipuri de coafura...sunt disperat cu aceasta intrebare..Ieri la un magazin special de tigari, a venit o domnisorica lunga, cu niste cizme lungi si ceva tigari in brate si ma intreaba :...sunteti fumator?...timp in care eu chiar asta faceam cumparam tigari...sunt impresionat de libertatea fiecaruia de gandire, de faptul ca unii sunt chiar liberi si altii sunt prinsi in capcanele vietii chiar si fata aceea saraca, care nu pot spune ca arata rau....este prinsa in vidul cerebral sau in abisul din spatele ochilor...Sunt incantat de sinceritatea unui copil, pur vesel si bucuros de comunicare, cand spune un adevar stiind ca nu are voie sa-l spuna, ca cine stie ce persoana i-a impus sa nu o faca...Sunt fericit cand spun ...fac ce vreau...stiind ca toata viata am fugit de comenzi si comformare, chiar daca uneori am facut-o ..Ma intristez cand cineva este legat de altcineva ....si neaga, incercand sa dea vina pe terte persoane ...Ma bucur , cand stiu ca voi fi liber si voi escalada muntele, chiar daca nu voi fi singur...Ma linistesc sufleteste, cand vad oamenii incatusati, care se cred liberi....si oamenii liberi care fac ce vor, fara sa dea socoteala nimanui...ma bucur ca exist...

marți, 9 noiembrie 2010

Axa..


Tremur de emotie, vibrez de placere…
Ma scutur si cad, plin de mistere…
Sunt un bumerang, sunt iar somnifer…
Uneori sunt om, uneori conifer…
Chiar trebui sa plang, sa scriu si sa mor…
De sunt fericit, sa ma ascund pe un nor..
Chiar este util, prin viata sa lupti…
Sa iubesti , sa fugi ,mereu sa asculti..
Cine-I vinovat, de vantul din codrii..
Cum este sa fi, un mac printre rodii…
Visul meu nestins, mereu imi revine…
Voi zbura spre cer, cu gandul la tine…


eu azi...

luni, 8 noiembrie 2010

Te iubesc....




Este atat de simplu sa te pacalesti, sa crezi ca iubesti si sa astepti iubirea...Uneori este mai dureros atunci, cand cineva i-ti marturiseste ca nu te iubeste, decat atunci cand persoanele care te iubesc, te sufoca si nu poti sa le indepartezi. Oare trecerea timpului te face sa nu mai iubesti cu aceiasi intensitate ca in adolescenta. Candva rapeam iubirea, simteam ca mor fara persoana care credeam ca este jumatatea..Acum iubesc, dar astept...Singura diferenta este ca nu mai stiu sa rapesc.Ma simt iubit si iubesc, insa deceptiile vietii ma fac sa gandesc in viitor, ma fac sa-mi cladesc viitorul in dragoste altfel.Iubesc cu o pasiune nebuna, probabil ca merita persoana, dar este atat de greu sa-i cuceresc sufletul incat sufar.Este un sentiment dureros....sufar din dragoste...Probabil ca iubirea este altfel, probabil ca si cerintele sunt altele, probabil ca si noi suntem altfel...Voi ramane mereu un romantic, voi iubii din tot sufletul persoana care merita dragostea mea...sper sa nu mai gresesc...Astept sa pot rapii persoana pe care o iubesc, sa fugim amandoi in munti...Probabil ca ne pierdem in detalii si uitam esenta dragostei..Ce am invatat in anii astia....sa spun Te iubesc ! Doua cuvinte care mi-au schimbat viata, care nu trebuiesc spuse oricui, decat sufletului care merita sa le asculte si stie sa le aprecieze....

Jos….aici




Cand timpul se scurge….
Nimic nu-mi ajunge…
Sunt jos la pamant…
Ma chinui sa cant….
Sa ma linistesc…
Sa ma regasesc…
Sa-nvat sa traiesc…
Sa marturisesc…
Si sa ma ridic…
Mai sus si sa strig…
Sa vad in greseli…
Durerea de ieri…
Si mai sus in nori…
Doar miros de flori…
In multe culori..
Chiar reci,uneori…
Poate ca visez…
Durere creez…
Dar poate ,nu vreau…
Jos aici sa stau…
Vreau sa ma ridic…
Prin cantec sa strig…
Viata e frumoasa…
Nu e plicticoasa…
O traiesc din plin…
Sub cerul senin…


Cine ma vrea cazut…
Tot sus m-a vazut..
Voi ramane pe pamant..
Nu jos in mormant..


Ganduri de pace cu mine ...ych

duminică, 7 noiembrie 2010

Sentiment...

Bine ca sunt sanatos...sau mai bine spus intreg..Este o clipa in care sentimentul, indiferent de sentiment, ne cuprinde pe fiecare. Aceasta clipa am trait-o eu...Am fost si inger si demon, am fost si inconjurat de prieteni si singur...Dar am avut acum cateva zile acest sentiment, de care nu mai pot scapa...Nu mai sunt eu...Sunt acaparat de vise sau traiesc in cosmar...Eram inconjurat de suflete calde si totusi ceva lipsea..da...lipseste ceva din mine.Este normal sa ai acest sentiment dupa ce toata viata ti-ai dorit acel lucru...Mi-am dorit siguranta, dragoste si caldura unei familii..Din fericire le-am avut pe toate dar in ordine gresita.Sunt sigur ca cineva acolo sus priveste si judeca, sunt sigur ca acel cineva vede in sufletul meu tot.
Am spus si repet, trebuie sa traiesc fericit dar nu singur...singuratatea ma face sa-mi desgrop amintirile si sa le colorez cum doresc eu...Oare daca dragostea exista, de ce nu am intalnit-o si eu?...Probabil ca sunt foarte iubit si totusi nu-mi imaginez..Probabil ca aceasta dragoste mi-a calauzit pasii pana acum si merg mai departe...Am avut sentimentul de singuratate, chiar daca nu am fost singur...oare sunt rebel?...Sunt un rebel cu sentimente...clar.Mi-e dor de sufletul meu...sunt singur datorita acelui suflet. Sper ca timpul sa rezolve totul...

joi, 4 noiembrie 2010

Eu...




Astazi cand privesc cerul si vad soarele, ma bucur ca traiesc ca sunt sanatos si iubit...Poate ca 36 de primaveri sunt multe sau putine pentru mine...Poate ca dragostea fata de cei din jur, de natura si de frumos...ma rasplateste cu aceiasi moneda.
Ma simt iubit, de prieteni, de cunoscuti, de cei care ma cunosc, chiar si de dusmani...asta este cel mai frumos sentiment....ca exist !
Vreau sa multumesc tuturor.....pentru urari si respect !

Si eu va iubesc....OSU !

luni, 1 noiembrie 2010

luna....

Cand cerul e senin,
Privesc la luna plina.
Mi-e dor de ochii tai,
Sa simt acea lumina.

Ma chinui sa exist,
Prin lumea asta rea.
Sunt vesel, de sunt trist,
O vreau numai pe EA.

Traiesc intens si iute,
Sunt bun desi sunt rau.
Ma ascund si de ispite,
Mi-e dor de chipul tau.

De te-am ranit acuma,
Cerandu-mi sa te uit.
Martora este luna,
Si stie ce-am iubit.

Voi fi mereu barbatul,
Ce tie, ti-a placut,
De vei privii la altul,
Sa nu uiti de trecut.

O dragoste se naste,
Sub cerul instelat.
Si cade iar in mare,
Si luna la uitat.



02.11.2010 ych

Lemuridae...



Citeam despre primate, despre lemuri (Lemuriformes)Sunt maimuțe cu coadă care fac parte din ordinul primatelor mai demult fiind considerate maimuțe inferioare. Morfologic, animalele au forme și dimensiuni diferite, caractere comune generale fiind modul de viață, cele mai multe dintre ele sunt arboricole și ca mod de hrănire consumă hrană vegetală sau sunt omnivore.


O asemanare perfecta cu aceasta specie din care facem noi parte. Poate ca am depasit stadiul de primata, dar suntem asemanatori prin multe similitudini. Suntem homo sapiens sau cine stie probabil suntem putin mai inteligenti decat primatele.Traim in familii si dominam grupul, sau suntem dominati de lider. Exact precum primatele suntem obligati sa tinem la distanta de grupul nostru celelalte specii, sa izolam grupul de primejdiile exterioare.Daca un membru al grupului este alungat, ceilalti din grup sunt nevoiti sa il dusmaneasca, evantual sa-l indeparteze daca incearca sa se apropie. Daca liderul grupului este alungat, urmatorul lider este ales din categoria primului lider.De obicei femela indeparteaza masculul, declarandu-se lider.Este putin complicat pana se stabilizeaza dar imediat gaseste alt mascul sa-i vaneze.De obicei, femala in perioada cresterii puilor sta in locuri ferite de primejdii si asteapta masculul cu hrana. Se intampla in multe cazuri, sa apara alti masculi sa dea tarcoale grupului si femela sa-l accepte.Dupa cresterea puilor, ei sunt invatati sa supravietuiasca, sa descurce singuri intre celelalte primate si pleaca din grup, formandu-si fiecare grupul lui.Prin natura lor, din acest stadiu de primata, femelele au nevoie de protectia masculului de siguranta grupului si sunt dispuse la sacrificarea puilor si a grupului, renuntand uneori la grup pentru aceasta siguranta.Sunt si specii de primate care se descurca singure, inadaptabile si ne agreeate de nici un grup, care sunt nascute si abandonate de femela sau parasite de mici. Aceste specii se adapteaza la maturitate, se ataseaza de un grup, chiar din alta specie pentru ajutor.


Probabil ca suntem niste primate, probabil ca aceste similitudini au la baza natura animala, sau lipsa de inteligenta. Probabil ca doar o parte din ele sunt asemanari adevarate, cert este ca suntem si ne tragem din maimute, chiar daca am evoluat putin.

duminică, 31 octombrie 2010

Copilul si veverita..




Este soare si pasii mei mari alaturi de pasii lui micuti si jucausi, calca frunzele ruginii din padure.Suntem fericiti si ne simtim oarecum liberi precum haiducii.Am uitat pentru cateva clipe de agitatia din oras si de monotonia vietii.El este cam gros imbracat, avand in vedere ca este toamna.O toamna trista, un inceput de iarna grea care bate la usa.Totusi este soare si ne incurajeaza trupurile la viata.Mergem prin padure, ne tinem de mana si serpuim poteca precum au facut si altii care au mai calcat pe aici.Acest loc ma face sa-mi deschid sufletul spre viitor, uitand trecutul.Fiul meu culege cateva ghinde, uimit de aparitia lor printre miile de conuri uscare care invelesc pamantul. Frunzele asternute pe jos precum o patura sunt umede si totusi calde.In linistea padurii, prin marginea potecii, cineva ne face sa tresarim.Este o veverita care probabil cauta ceva de mancare.Ochisorii ei umezi si calzi, ne privesc atent incercand sa ne ceara iertare pentru deranj.Este o veverita curata si foarte curajoasa.Codita ei stufoasa flutura si labutele din fata o ajuta sa-si faca loc printr-e frunze si conuri.Copilul a ramas putin uimit la aparitia vietatii dat fiind faptul ca nu intalnesti zilnic asa ceva.Se retrage sfios langa piciorul meu, probabil de frica sa nu o sperie. Eu sunt intre doua suflete calde, care se tem unul de calalalt.La un moment dat, copilul se apleaca si intinde una din ghindele care le tinea in manuta mica.Odata ce palma lui se deschide, veverita vine curajoasa si printr-un gest calculat ia ghinda si se uita in ochii lui.Puterea privirii ei, pentru o secunda capteaza si privirea copilului care probabil este blocat de eveniment. Privirea vine din sufletul ei curat, in semn de multumire pentru gestul lui .Copilul este fericit ca veverita a luat ghinda din manuta lui si o asteapta se sa intoarca.Dar veverita se urca in copacul de langa noi, ne mai priveste o data si topaie din ram in ram. Copilul a ramas tare dezamagit de reactia veveritei, el crezand probabil ca ea, va ramane langa el mereu.Mergem in continuare prin padure, privind in sus la ramurile copacilor, poate mai vedem o veverita infometata.Copilul repeata mereu chiar nervos uneori , ca vrea sa vada iar veverita si sa-i ofere ghinde.De ce oare a aparut aceasta veverita in viata lui ? ...ma intreb eu, gandindu-ma la faptul ca el , acum sufera dupa ea.Oare a fost intamplatoare aparitia, oare stia ca el nu o va refuza? Probabil ca sufletele frumoase, calde si sincere se atrag.Probabil ca in timp acesta veverita, mai coboara si la alti copilasi, stiind ca sunt inofensivi, ca sunt puri si sinceri si pot oferii o ghinda.Ne indreptam spre iesirea din padure, tot cu gandul la veverita roscata, povestindu-ne unul altuia despre cum arata si cat de frumoasa era.Nu pot spune ca, nu eram sigur ca ea fuge de noi si ca acest copil sincer nu ramane dezamagit de aceasta despartire.Dar sunt un matur si inteleg realitatea , apreciez sinceritatea copilului si curajul veveritei.

vineri, 29 octombrie 2010

Tristetea din inima unui copil....



Am primit aceasta imagine de la cineva drag mie, este o imagine superba cat se poate de reala si sincera.In privirea acestui copil se poate vedea durerea despartirii, gandurile rele, ca tatal lui nu se mai intoarce, nesiguranta clipelor urmatoare..Acum mi-am amintit de tatal meu, care pentru prima oara a varsat niste lacrimi in fata mea, in clipa cand am plecat in armata si aveam numai 18 ani.Atunci am simtit si eu ce simte acest copil...la numai 3 ani dupa, am simtit la fel cand a murit in bratele mele..Este foarte tragic, sa facem un copil sa sufere constient ...sa-i oprim visele si sa-i naruim viitorul...eu nu pot sa-mi imaginez ce suflet egoist poate face asa ceva..Cineva spunea ca : " suntem raspunzatori pentru greselile noastre "...ok dar ei ? Aceste fiinte pure, care se nasc fara principii si fara orgolii, care iubesc sincer si vor sa cunoasca totul insetati de viata si plini de bucurie, ce vina au ?


Mai privesc aceasta imagine si incerc sa-i dau alta conotatie....sa-mi scot din minte clipele despartirii de cei dragi.....sa invat sa uit...sa iubesc !

joi, 28 octombrie 2010

Fotografia...




De ceva timp, am facut o pasiune pentru fotografie...cine ma cunoaste ma injura, deoarece am un aparat foto cu un blitz nemernic...dar este o pasiune...
Am constatat ca viata este prea frumoasa, sa nu o pastram in imagini, ca multe amintiri se sterg deoarece nu le-a pastrat nimeni...
Plus ca o fotografie facuta la timpul potrivit, poate sa-ti schimbe viata...in bine sau in rau...


Sunt un rebel cu un aparat foto....si sper sa ma acceptati asa...

miercuri, 27 octombrie 2010

life is a bitch....



Motiune, cenzura, F.M.I. bani , pensii, salarii marite, sau micsorate, oameni in strada, meciul cu steaua, vremea rea de afara, wow....inebunim cu totii

Am renuntat la TV, am mai spus asta si vreau sa ma mandresc, citesc mult mai mult, ma plimb, alerg si incerc sa ma bucur de viata...Este o toamna frumoasa chiar daca este frig, privesc coloritul frunzelor si ma gandesc la fericirea vietii sau la bucuria de a traii...Sunt probabil prea modest si nu vreau sa-mi incarc constientul cu toate problemele care nu au rezolvare de la TV.Crede cineva ca rezolva ceva, aratand cu degetul spre unu sau altu...ca este Boc sau poc sau toc....tot aia este....maine este tot vineri ..Nimeni nu vede frumusetea vietii, frumusetea clipelor care sunt din ce in ce mai scurte, frumusetea naturii...Vorbesc de pensii....offff ce departe lovim...ce daca se iese la pensie la 60 sau la 65 sau la 70....tot aia este....cati dintre noi mai apucam 55...? Si de ce? sa nu ne bucuram de viata...de ce sa uram clipa...suntem mintiti si pacaliti, de presedinte de nevasta, de manager de vanzatoarea de paine, de toata lumea....si totusi este asa de bine ca existam, ca putem respira aerul curat de toamna...

Karma ~ Amanta

luni, 25 octombrie 2010

Timpul scoate adevarul la lumina....




Intotdeauna mi-a placut actorul Serban Ionescu, fiind un gen de actor complex si tipic barbatesc. Azi de sf. Dumitru, eu care nu citesc presa in autobuz, am fost atras de aceasta pagina din Libertatea. Drama unui om, facuta public cu regretele si fericirea clipelor pierdute. Ce scrie ziarul, este mult mai fascinant, deoarece scoate la iveala calitatea de om a lui Serban Ionescu si calitatea Magdei Catone...Trebuie sa recunosc, ca sunt fascinat de aceasta stire, respect verticalitatea artistului de a scoate in evidenta culpa si de a arata adevarata fata a persoanei x ...

Libertatea: De ce sunteţi dintr-o dată atât de pornit împotriva soţiei dumneavoastră? Lucrurile păreau să meargă într-o direcţie bună, mai ales că divorţul a fost amânat...
Şerban Ionescu: Toată lumea m-a anatemizat, că sunt futălău, că sunt dionisiac, că mai ştiu eu ce. Mi s-au pus multe în cârcă şi eu am tăcut, pentru că era un copil la mijloc. Puteam să fiu divorţat miercurea trecută, dar toţi am fi pierdut. Eu sunt bărbat, pot să stau şi pe o cracă, nu- mi trebuie neapărat o casă!

V-au deranjat pozele apărute în presă, în care soţia dumneavoastră dansa cu un alt bărbat?
S-a dat în stambă! Acum s-a văzut, vă daţi seama că pe acest individ nu l-a găsit ieri, nu l-a ţinut în eprubetă, l-a făcut mare şi acum îl soarbe. Ce să mai vorbim, curva rămâne curvă!

Bănuiaţi că sunteţi înşelat?
Eu am aflat că Magda mă înşală după ce am văzut mai multe SMS- uri în telefonul ei. Speram să nu se afişeze cu el, dar văd că nu a ascultat sfatul meu.

V-aţi bătut soţia, aşa cum se zvoneşte?
Nu am bătut-o niciodată. Am 1,90 metri şi 104 kilograme. Dacă o băteam, poate nu ajungeam aici. Arabii au un proverb legat de bătaia nevestelor, ei nu ştiu de ce le bat, în schimb ele, da. Chiar am fost întrebat de prieteni dacă îi mai dădeam câte o corecţie şi le răspundeam că nu. Ştiţi ce-mi ziceau? “Păcat!”.


Şerban Ionescu, soţul Magdei Catone, "Doamna bonux": «Speram să nu se dea în stambă»

http://www.libertatea.ro/stire/serban-ionescu-sotul-magdei-catone-doamna-bonux-speram-sa-nu-se-dea-in-stamba-308664.html#comentarii


Maestre...din punctul meu de vedere, ai facut cel mai bine ca ai aratat cine este...nu ai terfelit nimic, din cat a terfelit doamna. Aceste lucruri trebuie sa se spele in familie sa fie o chestie personala ( nu publica ) daca este reciproca..dar de obicei Dumnezeu aranjeaza lucrurile in asa fel, incat adevarul sa iasa la lumina.


Timpul rezolva totul...si roata e rotunda...

Holograf - Doar O Viata Nu-mi Ajunge Sa Iubesc

duminică, 24 octombrie 2010

micul Zeu...



Cineva spunea ca in ochii mei vede marea,in ochii acestui copil superb se poate vedea:
fericirea,tristetea,vointa,curajul,sensibilitatea,tineretea...dragostea.


Este micul meu ...ZEU

vineri, 22 octombrie 2010

De ce ?






ma chinui... sa-ti scriu....tot ce vrei...si nu stiu
daca sunt eu...sau nu , un zeu...oare de sunt...
in sufletul tau...oare ma ierti...oare ma certi...
oare exist...oare de ce...si este greu...te vad mereu..
oare o stii...sau simti,in priviri...oare citesti...crezi in povesti...
este si frumos...dar si dureros...atunci cand te vad...sunt un tacut...
sunt multe de spus....sau cuvinte nu-s...sa simti ,ce simt eu...
sa spui ineptii,sau sa te aptii....sa vrei ....sa nu poti...sa regreti...
sa nu gresesti...sa stii....si totusi,sa taci...sa te prefaci...sa ignori....
sa distrugi...sa fi naiv...sa suferi...sa speri...sa-ti doresti...sa iubesti...
sa poti...si sa taci...pana mori...sa speri...
ca renasti...

Floarea vietii...




Este inevitabil sa nu te fi intalnit cu acest semn. Este floarea vietii, este semnul intortocheat al destinului, care te indeamna la cunoastere, la deznodare.Sunt inconjurat de persoane care nu vad nimic frumos in viitor, pesimisti speriati de viata.Oare acele persoane sunt satule? Oare chiar vor finalul?...Eu cred ca nu sunt oameni trecuti prin greul vietii..Acesti oameni care se victimizeaza, se vaita de orice, care dau vina mereu pe orice numai pe ei nu, nu stiu sa piarda... Nu suntem toti razboinici sunt de acord, dar chiar sa pleci de la premiza ca ai pierdut in fata dusmanului, inainte sa incepi lupta...este jalnic.Unde mai pui ca dusmanul este chiar destinul, el trebuie acceptat si luat ca atare, chiar daca vrem sau nu vrem..Acest semn "floarea vietii" ma face pe mine, sa privesc optimist aceasta viata diabolica, sa ma mulez pe fiecare situatie tragica, sa vad mereu o raza de lumina in viitor..Probabil ca este o imagine karmica a fiecaruia dintre noi.Probabil ca fiecare gresala trebuie platita, dar poate ca, si rasplatita daca nu este gresala... Vreau sa cred ca exista persoane, care fac totul dupa voia inimii si a gandirii...ca-si asuma fiecare fapta..ca traiesc demni de realizarile lor si multumiti ca sunt sanatosi si pot..Probabil ca mai trebuie sa treaca ceva timp in viata asta, pana cand perceptia sa fie reala cu mesajul transmis.Noi suntem niste fiinte care ori suntem comformisti, ori non..Fiecare dintre noi gandim pro existentei, totusi unii sunt mai pesimisti, altii mai optimisti..De ce ? Pentru ca pesimismul tine de monotonie si plafonare, toti care merg pe un traseu, la un moment dat privesc in viitorul drumului si dispera..Aceasta stare de rau este impusa iar perceptia este gresita.Trebuie sa gandim dupa reguli simple, sa avem incredere in evolutie, sa dorim iesirea din situatia critica si asa vom iesi...Nimeni nu poate decide pentru tine, nimeni nu stie daca gresesti sau nu...esti nascut sa decizi.Tocmai de aceea nu este bine sa invinuiesti soarta, ca singur gresesti sau nu.

miercuri, 20 octombrie 2010

Gradina Japoneza...



Samuraiul se resemneaza , a pierdut o lupta cu dusmanul lui din trecut...este ok
A ramas cu katana lui si mandria de luptator...sta singur in gradina japoneza, asteptand clipa razbunarii...nu prea accepta infrangerea, chiar daca nu se vede pe fata lui decat sudorile din lupta si putin sange...Nu poate fi las, chiar daca toata lumea vede in acesta infrangere o lupta finalizata...el stie ca se poate reface repede si lupta va fi mai dureroasa cand se va razbuna...Se uita printre sprancenele stufoase ,la trupul fiului sau ...ucis.Nu poate sa planga, vrea dar nu poate...si-a pierdut familia, fiul si templul...este singur si indurerat.Nu stie nimeni ce durere are in suflet...ranile se vor cicatriza, dar sa- si vada fiul zambind ...stie ca nu mai are cum. Acest dusman , sigur va plange...poate ca toata viata ,va traii cu frica samuraiului...sau cu un handicap pe viata. Este sigur ce vrea sa-i faca...nu vrea sa-l omoare...este un samurai batran , care nu se multumeste doar cu o crima...vrea durere . Gradina in care se afla...are un miros frumos de cires...de la copacii infloriti.Asa se simte si samuraiul...este viu si plin de viata...chiar daca ranile sangereaza. Viitorul lui tine de aceasta imagine...a victimei. Nu poate sa vada reactia imparatului cand va vedea ca traieste...Se uita la florile de lotus care plutesc lin pe luciul lacului. Asa este si el...pluteste pe luciul destinului...se gandeste sa-si curete katana si sa-si vada sangele spalat.Este aproape intuneric,nu stie in ce parte sa-si ingroape trecutul...poate ca niciodata nu va putea ierta asta.
Este un samurai inascut, crescut in spiritul samurailor....cine credea ca se poate intampla asta...nimeni.Si bine ca toata dinastia, cunoaste spiritul samuraiului.
Gradina japoneza in care se afla se lumineaza...chiar daca vantul il mangaie peste parul lung....simte caldura solului plin de sange.Nu renunta la gandul razbunarii si asta il face mai puternic...Aceasta sete de razbunare iese prin suflet..Doar mirosul de flori de cires,face ca batranul samurai sa astepte clipa...Oare de ce ?...este intrebarea care o pune mereu...de cand a vazut prima katana in aer...Oricum durerea ranilor...este sfasietoare...mai cade o picatura de sange ....gradina este rosie...dar multe flori sunt inca imbobocite...gradina japoneza plange..dar va inflorii sigur.


Aceasta povestire este un pamflet si trebuie tratat ca atare...nu are nici un fel de legatura cu realitatea si personajele sunt imaginare...asta ca sa nu mai interpreteze nimeni nimic si sa fiu iar nevoit sa sterg postarea...

marți, 19 octombrie 2010

Doar Mama..

Azi m-am decis…
Demult doream s-o fac…
Sa-ti scriu un vers…
Cu mine sa ma impact…
Meriti mai mult…
Si stiu ,dar n-am cuvinte…
Ca m-ai nascut…
Iubitul meu parinte…
Esti numai una…
Ca soarta ,a decis…
Ca toti cei dragi…
Sa fie azi,ucisi…
Esti mama,buna…
Ce nimeni ,nu o stie…
Si te iubesc,mereu…
Chiar din copilarie…
Nu vreau ,sa fugi…
Sa pleci si tu departe…
Te rog ,sa incerci…
Sa biruiesti ,o moarte…
Vreau sa te stiu,aici…
Mereu zambind,de poti…
Ca nu mai am,bunici…
Dar tu ,mai ai nepoti…
Si de-am gresit,tu iarta…
Ca poate ,am fost mic…
Toti mai gresim ,in viata…
Dar nu iertam, nimic…
Vreau sa fi ,sanatoasa…
Sa-ti scriu ,mai des un vers…
Esti mama ,mea frumoasa…
Si tu ,vrei sa traiesc…
Ca dragostea ,materna…
E greu ,de aratat…
Dar toti ,avem o mama…
Si o uitam,treptat..
Dar singura fiinta,
Ce merita,iubita…
Este doar ea ,saraca..
Si asteapta linistita..


Pentru mama mea...

luni, 18 octombrie 2010

Tapinarii... in E Varza







Chiar daca timpul nu a fost asa favorabil pentru un concert,chiar daca a fost luni seara...barul E..Varza ,a gazduit formatia Tapinarii' care au destins atmosfera intr-un mod placut de noi, prea bine cunoscut...Au inceput prin a scoate in evidenta locul...rostind frumosul lor inceput " Buna seara dragi intelectuali din e..varza "...la care publicul a inteles cine sunt si cu cine au de a face baietii...Bine inteles ca ploaia nu a vrut sa se opreasca si nici Tapinarii...au cantat super...spectacolul a durat in jur la doua ore, plus bis...timp in care noi cei din public ,am devenit mai rebeli...mai sensibili...mai romantici...( nicidecum mai intelectuali )...in functie de starea care ei ne-au creeat-o....


Sper ca la urmatorul concert ,sa nu ne mai ude ploaia....si sa devenim din ce in ce mai ...intelectuali..



Respect!... barul E ..Varza ,pentru initiativa si gazduire...pentru oamenii lui si... pentru patronii care apreciaza muzica buna...ptr. ca exista....

O rata daca e pe lac....



Asa spunea cantecul ..."o rata daca e pe lac ,o impusc in cap..." probabil ca baietii de la B.U.G. Mafia, nu stiau ca sunt rate vesele si fericite pe lacul Titan..Probabil ca si ei k si mine sunt fericiti cand privesc aceste vietati plutind agale pe luciul lacului..Probabil ca poluarea ,sau indiferenta baietilor de la B.U.G. sau chiar indiferenta trecatorilor, ne face sa ne bucuram de existenta acestor fiinte minunate..
Ce este cert....fiul meu a fost la fel de incantat de aceste rate, cum este de fiecare data cand le vede ...Ma bucur ca este sensibil si seamana cu mine...

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Vita de vie...in e..varza



Episcop Radu nr. 28...E Varza bar

Daca in Romania ,muzica celor cu lanturi aurii sau fusta scurta este apreciata , noaptea trecuta am asistat la cel mai tare concert dintr-o curte al baietilor de la Vita de vie...Realizez acum , dupa o noapte de cugetare ca acesti baieti au adunat fara probleme 600 de suflete intr-un loc minunat cum este barul E...Varza.
Ma bucur ca exista acest bar, ca exista prietenii mei (care detin acest bar)fara de care ,o parte din populatia mai mult spalata ( cizelata )a acestei tari, nu ar beneficia de asa ceva..In situatia in care , alte formatii de muzica ( indiferent de gen ) se chinuie sa adune 300 - 400 de oameni la sali mari din Bucuresti, E..Varza a bagat intr-o curte , aceasta formatie la care au venit 600 de rock-eri si nu numai...A fost un concert deosebit, cu intrarea libera...care vrea sa evidentieze muzica de calitate , oameni de calitate, artisti adevarati...superb.
Pot spune ...despre formatia Vita de vie ( ca si despre toate formatiile care canta in E...Varza )niste tipi super, care stiu sa cante intr-un spatiu relativ mic si chiar o fac din toata inima cu maxim de profesionalism...Adi Despot, un tip super...care cu multi ani in urma,nu visam sa-l salut prieteneste...pot spune ca a facut o seara deosebita multor suflete care-l asculta si apreciaza. Respect OMULE...ptr. ce faci tu si formatia ta...pentrul felul tau de a fi...OM.Respect staff-ul barului E...Varza ...pentru ideile lor superbe ,de a scoate in evidenta aceste formatii care ne-au marcat tineretea...Respect publicul ,care a facut din seara trecuta o seara minunata...si fara evenimente. Respect prietenii care sunt mereu alaturi de mine....si care dorim ca aceste seri minunate sa se intample mai des...

joi, 14 octombrie 2010

Moare turbina...

Sunt in mijlocul evenimentului,surprins frumos de caldura noptii ma indrept spre mansarda unde voi canta pana dimineata.Un pardalnic de caine ,ma maraie in zadar .Sunt atat de preocupat de gandurile mele ,incat nu se poate intamla nimic ...Trec in pas vioi pe langa Curtea Veche ,offf ce de amintiri placute si in acelasi timp de mult uitate.Ma gandesc la frumoasa iubire din perioda aceea ,sublima perioada .Nu fac analiza pe specimenul de atunci ,deoarece tot ce am iubit a ramas ca un vierme in paharul de tequila.Fiecare si-a pus amprenta pe sufletul meu ,precum petele de culoare din tablourile lui Picaso ..Ma rezum la amintirea noptilor petrecute in centrul nostru ,la petrecerile si satisfactia mersului pe jos.Frumusetea acestei uzine ,sa o numesc asa , aceasta catedrala a tarii ,unde numai cei ca noi pot supravietuii ,sta si in culoarea ochilor cu care este privita..Noi ,cei care am dat viata acestei turbine de viata ,ne revedem si discutam pe fondul amintirilor ,de frumusetea acestui centru..Mai nou,chiar dintre cei cu care bantuiam aceste strazi si-au facut cate o bodega sau club cum se spune acum , in acest centru istoric.Ma uit la cer.Este atat de senin incat am senzatia ca sunt invelit de o mantie cu stele.Chiar daca suntem in mijlocul toamnei,este superb afara ,sublim. Acum cateva ceasuri , am primit un telefon care m-a deprimat..Era o persoana draga mie , care nu a avut timp sa ma cunoasca ,care a avut pretentia sa-i ofer totul fara sa ma priveasca in ochi.O tipa superba din toate punctele de vedere ,o figura unica .Sunt sictirit de figuri unice. Chiar mi-as dorii sa intalnesc o figura comuna , sa pot spune... acesta figura este comuna.Probabil ca pun suflet prea mult acestor figuri , probabil ca nu am limite cand ofer..mda. Mereu spun ca data viitoare va fi altfel ,nu ma potolesc.
Am ajuns in dreptul fostului C.C. .alt loc plin de amintiri , alt loc plin de regrete si suspine ,pentru alta idila din tinerete. Merg si privesc aceste cladiri , pe care m-am plimbat toata viata..Vorba unui bun prieten , eu am mers prin centru mai mult pe cladiri decat pe langa ele. Ce este de retinut , eu mergeam ziua pe cladiri dar frumusetea acestor cladiri se vedea noaptea ,cand ne faceam rondul precum jandarmii din operele lui Caragiale.Mai am putin si trebuie sa ajung la birou. Aceasta noapte m-a luminat ,fiecare pas care l-am facut m-a durut pana in ficat. Aici am pierdut si castigat , aici am avut simtiri si iubiri , aici am facut cele mai frumoase scandaluri si betii din viata mea. Multe cuvinte frumoase se pot spune de aceasta zona a capitalei ,dar se lumineaza de ziua si nu mai ajung in mansarda....moare turbina.

Event de seara....





Nu pot sa rad ,sa strig ,sa plang
Ma strang picioarele in pamant,
Sunt doar un caine ud si mut
Ce ratacesc stingher ,prin vant.

Ma dor si ochii de culori
Aprinse ,reci mai reci ca noi,
Prin cerul ud si plin de nori
Privesc la campuri fara flori.

Si sunt , precum o pasare in ceata
Mie dulce graiul si in gand am greata,
Sa te urmez ,nu pot la infinit
Sa-ti sarut chipul drag si obosit.

Mai bine asa ,precum lastarul verde
Cu interesul dragostei ce-l pierde,
Traind cu ridurile noastre
Murind cu clipele frumoase.


14.10 2010

luni, 11 octombrie 2010

ANUNT..



Daca firma la care lucrati sau alta firma cunoscuta vrea sa organizeze teambuilding si auziti din intamplare ,ca se asculta muzica pentru intelectuali.Contactati-ma si trupa Tapinarii poate sa va in-cante ,intr-o seara de neuitat... Suntem dispusi sa te urmam oriunde in tara,numai sa te simti bine...

duminică, 10 octombrie 2010

Gandul....




Precum o ploaie de toamna, ce-mi bate in geamul mare…
Gandul la tine-mi pleaca, in sufletu-ti chemare.
Se cam repeata ploaia, asa-i si gandul meu..
Chemarea precum ploaia, se aude in pieptul meu.
Oare vei stii vreodata, cat de aprins te vreau…
Sa mor asi fi in stare, nu pot sa cant sa beau.
Urasc clipa, cand singur la tine fuge gandul…
Ma simt precum o frunza, ce iar o bate vantul.
Si totul e visare, sa apari nu e real…
Si ploaia iar dispare, dar gandul fuge iar.
Tot singur stau in noapte, cu ochii in spre cer…
Cu gandul iar te caut, incerc sa nu disper.

10.10.2010...

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Ma simt...



Ma simt .. un curcubeu..
Ce-apare dupa ploaie…
Avand culori mereu..
Senine, reci …. Vioaie.

Ma simt.. un munte sfant..
Ce sta mereu de veghe…
Zapada asteptand..
Pe cresta lui cea veche…

Ma simt.. precum o raza…
In dimineata rece…
Ce intra cald in casa…
Si sufletul petrece..

Ma simt ..precum ecoul…
Din muntii mei, strabuni..
Care repeata dorul…
Si-l poarta prin paduri..

Ma simt.. ceva mai bine…
Si asta ,nu e rau…
Cand te-am vazut pe tine…
Vreau sa , ma simt… din nou..


azi am decis sa scriu...candva am luat o decizie ,sa
nu mai scriu versuri...astazi simt ca trebuie sa trec peste
acesta decizie...vreau sa scriu. scuze ptr.
eventualele greseli...scriu spontan

vineri, 8 octombrie 2010

Oare?....exist.

Astazi vineri 08.10...sunt fericit !

Nu stiu daca am un motiv,nu stiu daca ploaia de afara ma face fericit..dar sunt.Simt ca sunt pe calea cea buna,simt ca voi ajunge la luminita de la capatul tunelului,simt ca traiesc.Este o stare care nu am mai avut-o de mult.Cineva drag spunea ,ca scriu morbid si trist in ultimul timp... ei bine, azi scriu de bine.Neuronul de echilibru ,sa citez alta persoana draga,ma face sa fiu fericit.Sa-mi regasesc spiritul si forta de luptator...sa pasesc fasnet pe poteca vietii.Cine nu simte uneori....ca este inconjurat de ingeri?.. Eu asa ma simt,inconjurat de prieteni...de persoane zambitoare,care stiu sa priveasca viata ... de oameni vii.Poate ca era si timpul sa-mi construiesc acest tabloid,unde fiecare are un rol al sau ,fiecare traieste pentru el si totusi impreuna cu tine. Sunt persoane care te apreciaza pentru ceea ce esti,cum esti si neconditionat,ca existi..Mereu am intrebat ..existi? Astazi simt si eu ca exist.Simt ca exist si ca existenta mea ,este oarecum esentiala pentru unii. Cine ma cunoaste, stie bine cine sunt si ce sunt...promit sa nu insel ,asteptarile nimanui.Promit sa nu-mi mai plec urechea la posesivitatea unora,promit sa-mi impun aceasta stare de bine mereu.Situatia actuala este precum zambetul unei fiinte frumoase ,care ma face sa-mi remodelez sistemul nervos.Sa vad frumusetea vietii si prioritatile ei. Multumesc celor care stiu...ca exist.

joi, 7 octombrie 2010

Niste buni prieteni...









Candva spuneam:

" O viata de rock-er nu valoreaza nimic,dar nimic nu valoreaza cat o viata de rock-er!"



Asa este...in prezenta acestor prieteni adevarati , te simti alt om....dupa ani si ani , ei nu te uita....si nu merita sa nu te bucuri de ei.

Voi pastra in suflet muzica voastra si voi avea cel mai mare respect...ptr voi.


love rock..

marți, 5 octombrie 2010

Vantul ....ne fura gandurile...



Este tarziu....este tarziu sa-mi amintesc de clipele in care zambeam...de clipele in care fericirea era a mea.Sunt acelasi luptator,ma lupt cu ei,cu ele cu ....mine.Daca cineva acum ,mi-ar sfarteca trupul...nu mi-ar curge sange.Sunt atat de rece ,precum un bulgare de zapada..Sunt rece ,ca simt durerea apasatoare a destinului.Acesata parte a vietii,ma face mai dur,mai echilibrat....mai vertical.Cand simti trecutul uitat...sau sters,cand simti ca esti din nou viu ...te apasa destinul.Cineva spunea sa-mi scriu viata...cred ca este exagerat...viata mea nu trebuie citita,este o viata simpla ,o viata plina de gropi.De ce si-ar dorii cineva sa citeasca ,greutatile si necazurile mele,pe cine ar interesa cat noroc am avut sau cat am suferit pentru el.Ce este cert,ca multi ar critica sau judeca fara sa inteleaga...nimic.Cine ma cunoaste cu adevarat ma exploateaza , se joaca cu sentimentele mele...le umple de venin.Nu sunt genul de persoana sa ma vait,sau sa vorbesc despre mine...dar altii o fac.Nu este rau sa vorbeasca cineva despre tine,dar sa fie adevarat ce spun.Numai eu cunosc adevarul si numai eu stiu cat si cum sa-mi ascund furia. Probabil ca vantul ,ne fura gandurile...ne face sa uitam frumusetea ochilor,sa uitam pielea fine a unei persoane dragi,sa uitam o clipa frumoasa...sa uitam tot.Candva plansul copilului ,ma facea sa sufar...era al meu,acum vad copilasi plangand pe strada si ma gandesc ca viata ne face sa plangem mereu.Suntem puternici,nu aratam nu ne exteriorizam ,dar in sufletul nostru lacrimile curg.Toata viata aceasta este o balta de lacrimi care ne sfasaie trupul ,ne cicatrizeaza ranile facute de altii...Nu este bine sa judeci ,nu ai dreptul acesta...dar sa-ti para rau ca nu ai facut unele lucruri,sa-ti para rau ca nu ai reactionat cum ar fi trebuit ...poti.Daca poti privii totul natural,fara sa-ti pese de trecut,este ideal...dar din pacate suntem oameni,ne macina ganduri...sentimente.Trecutul este arma destinului,este o lupta a imaginilor traite si a prezentului ...Sper ca frumusetea vietii,putinul timp care ne mai ramane sa traim...muntii si marea...natura sau cerul...sa ma faca, sa nu mai gandesc gresit.Sa vad adevarata fata a fiecaruia,sa pot traii fara sa regret nimic.
Probabil ca viitorul sa-mi deschida sufletul,sa-mi patrunda inauntru vantul...si sa-mi stearga clipele urate ...sa-mi pastreze langa inima mea,doar parte frumoasa a trecutului...doar zambetul copilului de bucurie.Sa nu mai fiu nevoit sa-mi scriu memoriile....niciodata.

duminică, 3 octombrie 2010

Pasarile...



Tot ce am scris….
Va fi uitat…odata..
Ca nu …te merit…
Si esti tot ,suparata…

Te voi iubii,mereu…
De urat..niciodata…
Desi… tu ai ales..
Croindu-ti alta soarta…

Nu voi cersii,iubirea…
Nici de plans,nu mai plang…
Ca rana mea din suflet….
Tu ai facut-o ….adanc…

Sunt singur,fara tine…..
Iubiri mai sunt,pe lume…
Tu nu ai vrut …iubire…
Acum ,gaseste-ti …nume…

Sa nu uiti…de credinta..
Pe care …mi-ai promis-o….
Sa fi doar…retinuta…
Cu dragostea ,ce-ai stins-o…

Nu sper, sa ti se intample…
Ce mie…mi-ai facut…
Asi fi nedrept,cu tine…
Ca… te iubesc ,prea mult…

Speranta noastra ,stinsa…
Calcata in picioare…
Sa o …..gasesti la altul…
Sunt plin de ,nepasare…

Oare chiar …sentimentul…
De vina…ce azi , port…
Ma face …sa ma mint…
Ca te-am uitat…de tot…

Dar nu-i nimic…sti bine…
Ca viata…este dura…
V-om fi..ca doua pasari…
Uitate de …natura.


Scrisa de mine ,pentru ....EA

joi, 30 septembrie 2010

OCHII....



Am o problema care ma urmareste de ceva ani....ochii mei.Cineva spunea ca mi-ar scoate ochii cu furculita,bun acum nu stiu daca ,sa-i pastreze intr-un borcan sau sa-i foloseasca la altceva...Oricum nu cred..Mai este un stil de a scoate ochii cuiva,putin mai ne-dureros...si am cateva persoane care fac asta constant ( dar m-am obisnuit )Cert este ca fara acesti ochi,nu mai pot vedea frumusetea naturii,rasaritul soarelui...valurile marii si cerul.Asa ca ...va rog mult ...lasati-mi ochii in pace ,indiferent de interesele voastre.Cand ma voi satura de ei...va anunt.

miercuri, 29 septembrie 2010

cliseu sublim…




precum intr-o poveste,trista...
cu o naiva si-un golan...
unde iubire ,nu exista...
doar suferinta-n...primul plan...

golan ,am fost ...nu o ascund...
dar tu?...naiva...nu o cred,
desi eream ...in plan secund...
te-as fi iubit ...ca un nebun...

dar viata...ne ofera multe...
si drumurile....se despart...
ramai ...tu tanara...naiva...
si eu golan...in plan idepartat...

un cliseu...trist..dar trecator..
si vom uita...la moment...dat
am fost ...golanul...calator..
si tu naiva...de-altadat....

este precum ...o poza...veche,
la care ,te uiti...cu uimire..
oare am fost...suflet pereche..?
sau doar...gretoasa...amintire



demult...tare demult...

luni, 27 septembrie 2010

Barbati...pe dracu'




Cunosc o gramada de " barbati" care au acest statut ,fara sa-l merite..Sunt lasi,impertinenti si lingai...sa nu zic papagali.Astazi ma uitam pe un site de socializare,cand am gasit numele unui prieten.Pana aici,totul OK ..mai caut ,ma mai uit la una ,alta...si cand observ cu uimire ,ca prietenul meu avea datele despre el foarte .. real..Scria ca este casatorit cu XXXX cum o cheama..(nu ca nu stiu,dar nu vreau sa-si dea seama despre cine vorbesc)...ca se iubesc si se stimeaza ca o familie ...frumos.Atunci ma mandresc si eu cu el...ia uite este Y aici ,un baiat fain ,cuminte cu o sotie frumusica ,care au ceva ani impreuna si se inteleg de minune.!
Chiar de invidiat...dar ce sa vezi?...pe la cunoscutii lui ,ma mai uit ,ma mai rasucesc...si ce credeti ca am gasit?...Acelasi prieten ,acelasi baiat fain...avea si un cont..pentru femei (probabil)...un cont in care, este singur si nelinistit...cauta relatie...ciudat.Ciudat este si faptul ca trei dintre cunoscutii lui,au astfel de conturi...si sunt toti pe aceasta pagina...la prieteni.Nu ma impresionat sovinismul ,acestui onanist...ma impresionat faptul ca nici macar ,nu si-a gasit un nume de scena uman...Sa dai tu nume de cantaret (chiar istorie a muzicii)sau de pictor...si sa-ti pui fata ta de bidon turtit...la numele respectiv...rusinos.Probabil ca sotia lui,nu cunoaste o parte dintre.. zeii chitarii...sau latura nemultumita a sotului ei..Poate ca se uita pe acest blog si cauta prin calculatorul sotului, sau prin telefonul lui ( parolat ) preocuparile lui si ale colegilor lui...probabil nesatisfacuti .Sau se duce acasa si-l striga pe nemernic...Satrinel...sau Halenul lui mamii...Oricum ,un lucru este cert...multi barbati ( asa zisi ) barbati,se cred Don Juan...Si cand ajung acasa ,sunt mielusei...ca altfel raman maidanezi.Ce este atat de greu sa-ti asumi ceea ce faci? De ce trebuie sa te ascunzi de sotia ta?De ce mai stai cu ea (nenorocitule) daca nu va mai iubiti?...Sunt fericit ca sunt transparent...ca nu gresesc...ca nu vreau.



Oricum asa se explica,ca doamnele lor sunt la fel de perverse ...au de la cine invata.

La golf...







Dupa o mica partida de golf....baietii au incins atmosfera ca de fiecare data...


Un spectacol superb....pentru intelectuali...



Bvo. Tapinari...