Precum o ploaie de toamna, ce-mi bate in geamul mare…
Gandul la tine-mi pleaca, in sufletu-ti chemare.
Se cam repeata ploaia, asa-i si gandul meu..
Chemarea precum ploaia, se aude in pieptul meu.
Oare vei stii vreodata, cat de aprins te vreau…
Sa mor asi fi in stare, nu pot sa cant sa beau.
Urasc clipa, cand singur la tine fuge gandul…
Ma simt precum o frunza, ce iar o bate vantul.
Si totul e visare, sa apari nu e real…
Si ploaia iar dispare, dar gandul fuge iar.
Tot singur stau in noapte, cu ochii in spre cer…
Cu gandul iar te caut, incerc sa nu disper.
10.10.2010...
Absolut minunat! Versuri sublime, intr-un suflet atat de fragil...
RăspundețiȘtergereDe ce oare, nu ne e dat, sa intalnim mai des, oameni... ca tine? De ce? Cred ca, am traii intro lume mai buna, mai frumoasa, mai angelica si mai aproape... de Perfectiune!
RăspundețiȘtergereExagerat....msi. totusi.....respect!
RăspundețiȘtergereO, vino, tu
RăspundețiȘtergereCel cu ochi de Inger
Sa ma duci...in Cer
Caci gol e neantul,
Ce se pierde
In mister.
Si trist ar fi
Sfarsitul,
Noptilor sordide.
In sufletul tau duma,
Si fereacama. Acolo.
cu dedicatie pentru un suflet nobil. Elvira
Msi. mult Elvira....superb !
RăspundețiȘtergereCu placere, din toata inima. Respect!
RăspundețiȘtergere