Vantul ....ne fura gandurile...

Este tarziu....este tarziu sa-mi amintesc de clipele in care zambeam...de clipele in care fericirea era a mea.Sunt acelasi luptator,ma lupt cu ei,cu ele cu ....mine.Daca cineva acum ,mi-ar sfarteca trupul...nu mi-ar curge sange.Sunt atat de rece ,precum un bulgare de zapada..Sunt rece ,ca simt durerea apasatoare a destinului.Acesata parte a vietii,ma face mai dur,mai echilibrat....mai vertical.Cand simti trecutul uitat...sau sters,cand simti ca esti din nou viu ...te apasa destinul.Cineva spunea sa-mi scriu viata...cred ca este exagerat...viata mea nu trebuie citita,este o viata simpla ,o viata plina de gropi.De ce si-ar dorii cineva sa citeasca ,greutatile si necazurile mele,pe cine ar interesa cat noroc am avut sau cat am suferit pentru el.Ce este cert,ca multi ar critica sau judeca fara sa inteleaga...nimic.Cine ma cunoaste cu adevarat ma exploateaza , se joaca cu sentimentele mele...le umple de venin.Nu sunt genul de persoana sa ma vait,sau sa vorbesc despre mine...dar altii o fac.Nu este rau sa vorbeasca cineva despre tine,dar sa fie adevarat ce spun.Numai eu cunosc adevarul si numai eu stiu cat si cum sa-mi ascund furia. Probabil ca vantul ,ne fura gandurile...ne face sa uitam frumusetea ochilor,sa uitam pielea fine a unei persoane dragi,sa uitam o clipa frumoasa...sa uitam tot.Candva plansul copilului ,ma facea sa sufar...era al meu,acum vad copilasi plangand pe strada si ma gandesc ca viata ne face sa plangem mereu.Suntem puternici,nu aratam nu ne exteriorizam ,dar in sufletul nostru lacrimile curg.Toata viata aceasta este o balta de lacrimi care ne sfasaie trupul ,ne cicatrizeaza ranile facute de altii...Nu este bine sa judeci ,nu ai dreptul acesta...dar sa-ti para rau ca nu ai facut unele lucruri,sa-ti para rau ca nu ai reactionat cum ar fi trebuit ...poti.Daca poti privii totul natural,fara sa-ti pese de trecut,este ideal...dar din pacate suntem oameni,ne macina ganduri...sentimente.Trecutul este arma destinului,este o lupta a imaginilor traite si a prezentului ...Sper ca frumusetea vietii,putinul timp care ne mai ramane sa traim...muntii si marea...natura sau cerul...sa ma faca, sa nu mai gandesc gresit.Sa vad adevarata fata a fiecaruia,sa pot traii fara sa regret nimic.
Probabil ca viitorul sa-mi deschida sufletul,sa-mi patrunda inauntru vantul...si sa-mi stearga clipele urate ...sa-mi pastreze langa inima mea,doar parte frumoasa a trecutului...doar zambetul copilului de bucurie.Sa nu mai fiu nevoit sa-mi scriu memoriile....niciodata.