iubesc...muntele

Poate stiti sau nu ,muntii nostrii...exista...in ROMANIA

chiar daca ,sunt foarte aproape,de capitala...sunt foarte
departe de noi...cei care suntem oameni de munte...

citeam acum 2 zile,pe blogul prietenului meu vlad,pe elucubratii...
amintiri din tineretile noastre...prin munti...am simtit,vantul muntelui..
prin plete,sa zic asa...nu exista ,nimic mai dureros,decat asteptarea..
chemarea muntilor...



…floarea de colt…



de vezi ,o data-n viata....

aceasta ,alba splendoare...

de mergi ,mereu pe creasta...

cea calda,primitoare...

o vezi mereu frumoasa...

vesnic nemuritoare...

cu cinci ,sase petale...

scumpe, stralucitoare..

si in fisura albastra...

si-n bavareza,mare...

in hornuri,verticale...

prin frumuseti,locale...

uneori... pe carare...

uiti viata,trecatoare...

o sti , mereu in soare...

nu creste,pe ogoare...

in vaze,sau pahare...

e unica mea floare..

a-ti intalnit-o oare..

e satisfactie ,mare...

este trofeul care..

te baga iar in stanca..

uda, neiertatoare...

floarea de colt,e oare...

sufletul celor,care...

cu dor de ,catarare...

sunt cruci,acum in poale..

va rog,prieteni dragi...

de muntele va place...

si floarea o intalniti..

sa o lasati in pace..

si sa o ...ocrotiti..