ych..

ych..

duminică, 31 octombrie 2010

Copilul si veverita..




Este soare si pasii mei mari alaturi de pasii lui micuti si jucausi, calca frunzele ruginii din padure.Suntem fericiti si ne simtim oarecum liberi precum haiducii.Am uitat pentru cateva clipe de agitatia din oras si de monotonia vietii.El este cam gros imbracat, avand in vedere ca este toamna.O toamna trista, un inceput de iarna grea care bate la usa.Totusi este soare si ne incurajeaza trupurile la viata.Mergem prin padure, ne tinem de mana si serpuim poteca precum au facut si altii care au mai calcat pe aici.Acest loc ma face sa-mi deschid sufletul spre viitor, uitand trecutul.Fiul meu culege cateva ghinde, uimit de aparitia lor printre miile de conuri uscare care invelesc pamantul. Frunzele asternute pe jos precum o patura sunt umede si totusi calde.In linistea padurii, prin marginea potecii, cineva ne face sa tresarim.Este o veverita care probabil cauta ceva de mancare.Ochisorii ei umezi si calzi, ne privesc atent incercand sa ne ceara iertare pentru deranj.Este o veverita curata si foarte curajoasa.Codita ei stufoasa flutura si labutele din fata o ajuta sa-si faca loc printr-e frunze si conuri.Copilul a ramas putin uimit la aparitia vietatii dat fiind faptul ca nu intalnesti zilnic asa ceva.Se retrage sfios langa piciorul meu, probabil de frica sa nu o sperie. Eu sunt intre doua suflete calde, care se tem unul de calalalt.La un moment dat, copilul se apleaca si intinde una din ghindele care le tinea in manuta mica.Odata ce palma lui se deschide, veverita vine curajoasa si printr-un gest calculat ia ghinda si se uita in ochii lui.Puterea privirii ei, pentru o secunda capteaza si privirea copilului care probabil este blocat de eveniment. Privirea vine din sufletul ei curat, in semn de multumire pentru gestul lui .Copilul este fericit ca veverita a luat ghinda din manuta lui si o asteapta se sa intoarca.Dar veverita se urca in copacul de langa noi, ne mai priveste o data si topaie din ram in ram. Copilul a ramas tare dezamagit de reactia veveritei, el crezand probabil ca ea, va ramane langa el mereu.Mergem in continuare prin padure, privind in sus la ramurile copacilor, poate mai vedem o veverita infometata.Copilul repeata mereu chiar nervos uneori , ca vrea sa vada iar veverita si sa-i ofere ghinde.De ce oare a aparut aceasta veverita in viata lui ? ...ma intreb eu, gandindu-ma la faptul ca el , acum sufera dupa ea.Oare a fost intamplatoare aparitia, oare stia ca el nu o va refuza? Probabil ca sufletele frumoase, calde si sincere se atrag.Probabil ca in timp acesta veverita, mai coboara si la alti copilasi, stiind ca sunt inofensivi, ca sunt puri si sinceri si pot oferii o ghinda.Ne indreptam spre iesirea din padure, tot cu gandul la veverita roscata, povestindu-ne unul altuia despre cum arata si cat de frumoasa era.Nu pot spune ca, nu eram sigur ca ea fuge de noi si ca acest copil sincer nu ramane dezamagit de aceasta despartire.Dar sunt un matur si inteleg realitatea , apreciez sinceritatea copilului si curajul veveritei.

vineri, 29 octombrie 2010

Tristetea din inima unui copil....



Am primit aceasta imagine de la cineva drag mie, este o imagine superba cat se poate de reala si sincera.In privirea acestui copil se poate vedea durerea despartirii, gandurile rele, ca tatal lui nu se mai intoarce, nesiguranta clipelor urmatoare..Acum mi-am amintit de tatal meu, care pentru prima oara a varsat niste lacrimi in fata mea, in clipa cand am plecat in armata si aveam numai 18 ani.Atunci am simtit si eu ce simte acest copil...la numai 3 ani dupa, am simtit la fel cand a murit in bratele mele..Este foarte tragic, sa facem un copil sa sufere constient ...sa-i oprim visele si sa-i naruim viitorul...eu nu pot sa-mi imaginez ce suflet egoist poate face asa ceva..Cineva spunea ca : " suntem raspunzatori pentru greselile noastre "...ok dar ei ? Aceste fiinte pure, care se nasc fara principii si fara orgolii, care iubesc sincer si vor sa cunoasca totul insetati de viata si plini de bucurie, ce vina au ?


Mai privesc aceasta imagine si incerc sa-i dau alta conotatie....sa-mi scot din minte clipele despartirii de cei dragi.....sa invat sa uit...sa iubesc !

joi, 28 octombrie 2010

Fotografia...




De ceva timp, am facut o pasiune pentru fotografie...cine ma cunoaste ma injura, deoarece am un aparat foto cu un blitz nemernic...dar este o pasiune...
Am constatat ca viata este prea frumoasa, sa nu o pastram in imagini, ca multe amintiri se sterg deoarece nu le-a pastrat nimeni...
Plus ca o fotografie facuta la timpul potrivit, poate sa-ti schimbe viata...in bine sau in rau...


Sunt un rebel cu un aparat foto....si sper sa ma acceptati asa...

miercuri, 27 octombrie 2010

life is a bitch....



Motiune, cenzura, F.M.I. bani , pensii, salarii marite, sau micsorate, oameni in strada, meciul cu steaua, vremea rea de afara, wow....inebunim cu totii

Am renuntat la TV, am mai spus asta si vreau sa ma mandresc, citesc mult mai mult, ma plimb, alerg si incerc sa ma bucur de viata...Este o toamna frumoasa chiar daca este frig, privesc coloritul frunzelor si ma gandesc la fericirea vietii sau la bucuria de a traii...Sunt probabil prea modest si nu vreau sa-mi incarc constientul cu toate problemele care nu au rezolvare de la TV.Crede cineva ca rezolva ceva, aratand cu degetul spre unu sau altu...ca este Boc sau poc sau toc....tot aia este....maine este tot vineri ..Nimeni nu vede frumusetea vietii, frumusetea clipelor care sunt din ce in ce mai scurte, frumusetea naturii...Vorbesc de pensii....offff ce departe lovim...ce daca se iese la pensie la 60 sau la 65 sau la 70....tot aia este....cati dintre noi mai apucam 55...? Si de ce? sa nu ne bucuram de viata...de ce sa uram clipa...suntem mintiti si pacaliti, de presedinte de nevasta, de manager de vanzatoarea de paine, de toata lumea....si totusi este asa de bine ca existam, ca putem respira aerul curat de toamna...

Karma ~ Amanta

luni, 25 octombrie 2010

Timpul scoate adevarul la lumina....




Intotdeauna mi-a placut actorul Serban Ionescu, fiind un gen de actor complex si tipic barbatesc. Azi de sf. Dumitru, eu care nu citesc presa in autobuz, am fost atras de aceasta pagina din Libertatea. Drama unui om, facuta public cu regretele si fericirea clipelor pierdute. Ce scrie ziarul, este mult mai fascinant, deoarece scoate la iveala calitatea de om a lui Serban Ionescu si calitatea Magdei Catone...Trebuie sa recunosc, ca sunt fascinat de aceasta stire, respect verticalitatea artistului de a scoate in evidenta culpa si de a arata adevarata fata a persoanei x ...

Libertatea: De ce sunteţi dintr-o dată atât de pornit împotriva soţiei dumneavoastră? Lucrurile păreau să meargă într-o direcţie bună, mai ales că divorţul a fost amânat...
Şerban Ionescu: Toată lumea m-a anatemizat, că sunt futălău, că sunt dionisiac, că mai ştiu eu ce. Mi s-au pus multe în cârcă şi eu am tăcut, pentru că era un copil la mijloc. Puteam să fiu divorţat miercurea trecută, dar toţi am fi pierdut. Eu sunt bărbat, pot să stau şi pe o cracă, nu- mi trebuie neapărat o casă!

V-au deranjat pozele apărute în presă, în care soţia dumneavoastră dansa cu un alt bărbat?
S-a dat în stambă! Acum s-a văzut, vă daţi seama că pe acest individ nu l-a găsit ieri, nu l-a ţinut în eprubetă, l-a făcut mare şi acum îl soarbe. Ce să mai vorbim, curva rămâne curvă!

Bănuiaţi că sunteţi înşelat?
Eu am aflat că Magda mă înşală după ce am văzut mai multe SMS- uri în telefonul ei. Speram să nu se afişeze cu el, dar văd că nu a ascultat sfatul meu.

V-aţi bătut soţia, aşa cum se zvoneşte?
Nu am bătut-o niciodată. Am 1,90 metri şi 104 kilograme. Dacă o băteam, poate nu ajungeam aici. Arabii au un proverb legat de bătaia nevestelor, ei nu ştiu de ce le bat, în schimb ele, da. Chiar am fost întrebat de prieteni dacă îi mai dădeam câte o corecţie şi le răspundeam că nu. Ştiţi ce-mi ziceau? “Păcat!”.


Şerban Ionescu, soţul Magdei Catone, "Doamna bonux": «Speram să nu se dea în stambă»

http://www.libertatea.ro/stire/serban-ionescu-sotul-magdei-catone-doamna-bonux-speram-sa-nu-se-dea-in-stamba-308664.html#comentarii


Maestre...din punctul meu de vedere, ai facut cel mai bine ca ai aratat cine este...nu ai terfelit nimic, din cat a terfelit doamna. Aceste lucruri trebuie sa se spele in familie sa fie o chestie personala ( nu publica ) daca este reciproca..dar de obicei Dumnezeu aranjeaza lucrurile in asa fel, incat adevarul sa iasa la lumina.


Timpul rezolva totul...si roata e rotunda...

Holograf - Doar O Viata Nu-mi Ajunge Sa Iubesc

duminică, 24 octombrie 2010

micul Zeu...



Cineva spunea ca in ochii mei vede marea,in ochii acestui copil superb se poate vedea:
fericirea,tristetea,vointa,curajul,sensibilitatea,tineretea...dragostea.


Este micul meu ...ZEU

vineri, 22 octombrie 2010

De ce ?






ma chinui... sa-ti scriu....tot ce vrei...si nu stiu
daca sunt eu...sau nu , un zeu...oare de sunt...
in sufletul tau...oare ma ierti...oare ma certi...
oare exist...oare de ce...si este greu...te vad mereu..
oare o stii...sau simti,in priviri...oare citesti...crezi in povesti...
este si frumos...dar si dureros...atunci cand te vad...sunt un tacut...
sunt multe de spus....sau cuvinte nu-s...sa simti ,ce simt eu...
sa spui ineptii,sau sa te aptii....sa vrei ....sa nu poti...sa regreti...
sa nu gresesti...sa stii....si totusi,sa taci...sa te prefaci...sa ignori....
sa distrugi...sa fi naiv...sa suferi...sa speri...sa-ti doresti...sa iubesti...
sa poti...si sa taci...pana mori...sa speri...
ca renasti...

Floarea vietii...




Este inevitabil sa nu te fi intalnit cu acest semn. Este floarea vietii, este semnul intortocheat al destinului, care te indeamna la cunoastere, la deznodare.Sunt inconjurat de persoane care nu vad nimic frumos in viitor, pesimisti speriati de viata.Oare acele persoane sunt satule? Oare chiar vor finalul?...Eu cred ca nu sunt oameni trecuti prin greul vietii..Acesti oameni care se victimizeaza, se vaita de orice, care dau vina mereu pe orice numai pe ei nu, nu stiu sa piarda... Nu suntem toti razboinici sunt de acord, dar chiar sa pleci de la premiza ca ai pierdut in fata dusmanului, inainte sa incepi lupta...este jalnic.Unde mai pui ca dusmanul este chiar destinul, el trebuie acceptat si luat ca atare, chiar daca vrem sau nu vrem..Acest semn "floarea vietii" ma face pe mine, sa privesc optimist aceasta viata diabolica, sa ma mulez pe fiecare situatie tragica, sa vad mereu o raza de lumina in viitor..Probabil ca este o imagine karmica a fiecaruia dintre noi.Probabil ca fiecare gresala trebuie platita, dar poate ca, si rasplatita daca nu este gresala... Vreau sa cred ca exista persoane, care fac totul dupa voia inimii si a gandirii...ca-si asuma fiecare fapta..ca traiesc demni de realizarile lor si multumiti ca sunt sanatosi si pot..Probabil ca mai trebuie sa treaca ceva timp in viata asta, pana cand perceptia sa fie reala cu mesajul transmis.Noi suntem niste fiinte care ori suntem comformisti, ori non..Fiecare dintre noi gandim pro existentei, totusi unii sunt mai pesimisti, altii mai optimisti..De ce ? Pentru ca pesimismul tine de monotonie si plafonare, toti care merg pe un traseu, la un moment dat privesc in viitorul drumului si dispera..Aceasta stare de rau este impusa iar perceptia este gresita.Trebuie sa gandim dupa reguli simple, sa avem incredere in evolutie, sa dorim iesirea din situatia critica si asa vom iesi...Nimeni nu poate decide pentru tine, nimeni nu stie daca gresesti sau nu...esti nascut sa decizi.Tocmai de aceea nu este bine sa invinuiesti soarta, ca singur gresesti sau nu.

miercuri, 20 octombrie 2010

Gradina Japoneza...



Samuraiul se resemneaza , a pierdut o lupta cu dusmanul lui din trecut...este ok
A ramas cu katana lui si mandria de luptator...sta singur in gradina japoneza, asteptand clipa razbunarii...nu prea accepta infrangerea, chiar daca nu se vede pe fata lui decat sudorile din lupta si putin sange...Nu poate fi las, chiar daca toata lumea vede in acesta infrangere o lupta finalizata...el stie ca se poate reface repede si lupta va fi mai dureroasa cand se va razbuna...Se uita printre sprancenele stufoase ,la trupul fiului sau ...ucis.Nu poate sa planga, vrea dar nu poate...si-a pierdut familia, fiul si templul...este singur si indurerat.Nu stie nimeni ce durere are in suflet...ranile se vor cicatriza, dar sa- si vada fiul zambind ...stie ca nu mai are cum. Acest dusman , sigur va plange...poate ca toata viata ,va traii cu frica samuraiului...sau cu un handicap pe viata. Este sigur ce vrea sa-i faca...nu vrea sa-l omoare...este un samurai batran , care nu se multumeste doar cu o crima...vrea durere . Gradina in care se afla...are un miros frumos de cires...de la copacii infloriti.Asa se simte si samuraiul...este viu si plin de viata...chiar daca ranile sangereaza. Viitorul lui tine de aceasta imagine...a victimei. Nu poate sa vada reactia imparatului cand va vedea ca traieste...Se uita la florile de lotus care plutesc lin pe luciul lacului. Asa este si el...pluteste pe luciul destinului...se gandeste sa-si curete katana si sa-si vada sangele spalat.Este aproape intuneric,nu stie in ce parte sa-si ingroape trecutul...poate ca niciodata nu va putea ierta asta.
Este un samurai inascut, crescut in spiritul samurailor....cine credea ca se poate intampla asta...nimeni.Si bine ca toata dinastia, cunoaste spiritul samuraiului.
Gradina japoneza in care se afla se lumineaza...chiar daca vantul il mangaie peste parul lung....simte caldura solului plin de sange.Nu renunta la gandul razbunarii si asta il face mai puternic...Aceasta sete de razbunare iese prin suflet..Doar mirosul de flori de cires,face ca batranul samurai sa astepte clipa...Oare de ce ?...este intrebarea care o pune mereu...de cand a vazut prima katana in aer...Oricum durerea ranilor...este sfasietoare...mai cade o picatura de sange ....gradina este rosie...dar multe flori sunt inca imbobocite...gradina japoneza plange..dar va inflorii sigur.


Aceasta povestire este un pamflet si trebuie tratat ca atare...nu are nici un fel de legatura cu realitatea si personajele sunt imaginare...asta ca sa nu mai interpreteze nimeni nimic si sa fiu iar nevoit sa sterg postarea...

marți, 19 octombrie 2010

Doar Mama..

Azi m-am decis…
Demult doream s-o fac…
Sa-ti scriu un vers…
Cu mine sa ma impact…
Meriti mai mult…
Si stiu ,dar n-am cuvinte…
Ca m-ai nascut…
Iubitul meu parinte…
Esti numai una…
Ca soarta ,a decis…
Ca toti cei dragi…
Sa fie azi,ucisi…
Esti mama,buna…
Ce nimeni ,nu o stie…
Si te iubesc,mereu…
Chiar din copilarie…
Nu vreau ,sa fugi…
Sa pleci si tu departe…
Te rog ,sa incerci…
Sa biruiesti ,o moarte…
Vreau sa te stiu,aici…
Mereu zambind,de poti…
Ca nu mai am,bunici…
Dar tu ,mai ai nepoti…
Si de-am gresit,tu iarta…
Ca poate ,am fost mic…
Toti mai gresim ,in viata…
Dar nu iertam, nimic…
Vreau sa fi ,sanatoasa…
Sa-ti scriu ,mai des un vers…
Esti mama ,mea frumoasa…
Si tu ,vrei sa traiesc…
Ca dragostea ,materna…
E greu ,de aratat…
Dar toti ,avem o mama…
Si o uitam,treptat..
Dar singura fiinta,
Ce merita,iubita…
Este doar ea ,saraca..
Si asteapta linistita..


Pentru mama mea...

luni, 18 octombrie 2010

Tapinarii... in E Varza







Chiar daca timpul nu a fost asa favorabil pentru un concert,chiar daca a fost luni seara...barul E..Varza ,a gazduit formatia Tapinarii' care au destins atmosfera intr-un mod placut de noi, prea bine cunoscut...Au inceput prin a scoate in evidenta locul...rostind frumosul lor inceput " Buna seara dragi intelectuali din e..varza "...la care publicul a inteles cine sunt si cu cine au de a face baietii...Bine inteles ca ploaia nu a vrut sa se opreasca si nici Tapinarii...au cantat super...spectacolul a durat in jur la doua ore, plus bis...timp in care noi cei din public ,am devenit mai rebeli...mai sensibili...mai romantici...( nicidecum mai intelectuali )...in functie de starea care ei ne-au creeat-o....


Sper ca la urmatorul concert ,sa nu ne mai ude ploaia....si sa devenim din ce in ce mai ...intelectuali..



Respect!... barul E ..Varza ,pentru initiativa si gazduire...pentru oamenii lui si... pentru patronii care apreciaza muzica buna...ptr. ca exista....

O rata daca e pe lac....



Asa spunea cantecul ..."o rata daca e pe lac ,o impusc in cap..." probabil ca baietii de la B.U.G. Mafia, nu stiau ca sunt rate vesele si fericite pe lacul Titan..Probabil ca si ei k si mine sunt fericiti cand privesc aceste vietati plutind agale pe luciul lacului..Probabil ca poluarea ,sau indiferenta baietilor de la B.U.G. sau chiar indiferenta trecatorilor, ne face sa ne bucuram de existenta acestor fiinte minunate..
Ce este cert....fiul meu a fost la fel de incantat de aceste rate, cum este de fiecare data cand le vede ...Ma bucur ca este sensibil si seamana cu mine...

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Vita de vie...in e..varza



Episcop Radu nr. 28...E Varza bar

Daca in Romania ,muzica celor cu lanturi aurii sau fusta scurta este apreciata , noaptea trecuta am asistat la cel mai tare concert dintr-o curte al baietilor de la Vita de vie...Realizez acum , dupa o noapte de cugetare ca acesti baieti au adunat fara probleme 600 de suflete intr-un loc minunat cum este barul E...Varza.
Ma bucur ca exista acest bar, ca exista prietenii mei (care detin acest bar)fara de care ,o parte din populatia mai mult spalata ( cizelata )a acestei tari, nu ar beneficia de asa ceva..In situatia in care , alte formatii de muzica ( indiferent de gen ) se chinuie sa adune 300 - 400 de oameni la sali mari din Bucuresti, E..Varza a bagat intr-o curte , aceasta formatie la care au venit 600 de rock-eri si nu numai...A fost un concert deosebit, cu intrarea libera...care vrea sa evidentieze muzica de calitate , oameni de calitate, artisti adevarati...superb.
Pot spune ...despre formatia Vita de vie ( ca si despre toate formatiile care canta in E...Varza )niste tipi super, care stiu sa cante intr-un spatiu relativ mic si chiar o fac din toata inima cu maxim de profesionalism...Adi Despot, un tip super...care cu multi ani in urma,nu visam sa-l salut prieteneste...pot spune ca a facut o seara deosebita multor suflete care-l asculta si apreciaza. Respect OMULE...ptr. ce faci tu si formatia ta...pentrul felul tau de a fi...OM.Respect staff-ul barului E...Varza ...pentru ideile lor superbe ,de a scoate in evidenta aceste formatii care ne-au marcat tineretea...Respect publicul ,care a facut din seara trecuta o seara minunata...si fara evenimente. Respect prietenii care sunt mereu alaturi de mine....si care dorim ca aceste seri minunate sa se intample mai des...

joi, 14 octombrie 2010

Moare turbina...

Sunt in mijlocul evenimentului,surprins frumos de caldura noptii ma indrept spre mansarda unde voi canta pana dimineata.Un pardalnic de caine ,ma maraie in zadar .Sunt atat de preocupat de gandurile mele ,incat nu se poate intamla nimic ...Trec in pas vioi pe langa Curtea Veche ,offf ce de amintiri placute si in acelasi timp de mult uitate.Ma gandesc la frumoasa iubire din perioda aceea ,sublima perioada .Nu fac analiza pe specimenul de atunci ,deoarece tot ce am iubit a ramas ca un vierme in paharul de tequila.Fiecare si-a pus amprenta pe sufletul meu ,precum petele de culoare din tablourile lui Picaso ..Ma rezum la amintirea noptilor petrecute in centrul nostru ,la petrecerile si satisfactia mersului pe jos.Frumusetea acestei uzine ,sa o numesc asa , aceasta catedrala a tarii ,unde numai cei ca noi pot supravietuii ,sta si in culoarea ochilor cu care este privita..Noi ,cei care am dat viata acestei turbine de viata ,ne revedem si discutam pe fondul amintirilor ,de frumusetea acestui centru..Mai nou,chiar dintre cei cu care bantuiam aceste strazi si-au facut cate o bodega sau club cum se spune acum , in acest centru istoric.Ma uit la cer.Este atat de senin incat am senzatia ca sunt invelit de o mantie cu stele.Chiar daca suntem in mijlocul toamnei,este superb afara ,sublim. Acum cateva ceasuri , am primit un telefon care m-a deprimat..Era o persoana draga mie , care nu a avut timp sa ma cunoasca ,care a avut pretentia sa-i ofer totul fara sa ma priveasca in ochi.O tipa superba din toate punctele de vedere ,o figura unica .Sunt sictirit de figuri unice. Chiar mi-as dorii sa intalnesc o figura comuna , sa pot spune... acesta figura este comuna.Probabil ca pun suflet prea mult acestor figuri , probabil ca nu am limite cand ofer..mda. Mereu spun ca data viitoare va fi altfel ,nu ma potolesc.
Am ajuns in dreptul fostului C.C. .alt loc plin de amintiri , alt loc plin de regrete si suspine ,pentru alta idila din tinerete. Merg si privesc aceste cladiri , pe care m-am plimbat toata viata..Vorba unui bun prieten , eu am mers prin centru mai mult pe cladiri decat pe langa ele. Ce este de retinut , eu mergeam ziua pe cladiri dar frumusetea acestor cladiri se vedea noaptea ,cand ne faceam rondul precum jandarmii din operele lui Caragiale.Mai am putin si trebuie sa ajung la birou. Aceasta noapte m-a luminat ,fiecare pas care l-am facut m-a durut pana in ficat. Aici am pierdut si castigat , aici am avut simtiri si iubiri , aici am facut cele mai frumoase scandaluri si betii din viata mea. Multe cuvinte frumoase se pot spune de aceasta zona a capitalei ,dar se lumineaza de ziua si nu mai ajung in mansarda....moare turbina.

Event de seara....





Nu pot sa rad ,sa strig ,sa plang
Ma strang picioarele in pamant,
Sunt doar un caine ud si mut
Ce ratacesc stingher ,prin vant.

Ma dor si ochii de culori
Aprinse ,reci mai reci ca noi,
Prin cerul ud si plin de nori
Privesc la campuri fara flori.

Si sunt , precum o pasare in ceata
Mie dulce graiul si in gand am greata,
Sa te urmez ,nu pot la infinit
Sa-ti sarut chipul drag si obosit.

Mai bine asa ,precum lastarul verde
Cu interesul dragostei ce-l pierde,
Traind cu ridurile noastre
Murind cu clipele frumoase.


14.10 2010

luni, 11 octombrie 2010

ANUNT..



Daca firma la care lucrati sau alta firma cunoscuta vrea sa organizeze teambuilding si auziti din intamplare ,ca se asculta muzica pentru intelectuali.Contactati-ma si trupa Tapinarii poate sa va in-cante ,intr-o seara de neuitat... Suntem dispusi sa te urmam oriunde in tara,numai sa te simti bine...

duminică, 10 octombrie 2010

Gandul....




Precum o ploaie de toamna, ce-mi bate in geamul mare…
Gandul la tine-mi pleaca, in sufletu-ti chemare.
Se cam repeata ploaia, asa-i si gandul meu..
Chemarea precum ploaia, se aude in pieptul meu.
Oare vei stii vreodata, cat de aprins te vreau…
Sa mor asi fi in stare, nu pot sa cant sa beau.
Urasc clipa, cand singur la tine fuge gandul…
Ma simt precum o frunza, ce iar o bate vantul.
Si totul e visare, sa apari nu e real…
Si ploaia iar dispare, dar gandul fuge iar.
Tot singur stau in noapte, cu ochii in spre cer…
Cu gandul iar te caut, incerc sa nu disper.

10.10.2010...

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Ma simt...



Ma simt .. un curcubeu..
Ce-apare dupa ploaie…
Avand culori mereu..
Senine, reci …. Vioaie.

Ma simt.. un munte sfant..
Ce sta mereu de veghe…
Zapada asteptand..
Pe cresta lui cea veche…

Ma simt.. precum o raza…
In dimineata rece…
Ce intra cald in casa…
Si sufletul petrece..

Ma simt ..precum ecoul…
Din muntii mei, strabuni..
Care repeata dorul…
Si-l poarta prin paduri..

Ma simt.. ceva mai bine…
Si asta ,nu e rau…
Cand te-am vazut pe tine…
Vreau sa , ma simt… din nou..


azi am decis sa scriu...candva am luat o decizie ,sa
nu mai scriu versuri...astazi simt ca trebuie sa trec peste
acesta decizie...vreau sa scriu. scuze ptr.
eventualele greseli...scriu spontan

vineri, 8 octombrie 2010

Oare?....exist.

Astazi vineri 08.10...sunt fericit !

Nu stiu daca am un motiv,nu stiu daca ploaia de afara ma face fericit..dar sunt.Simt ca sunt pe calea cea buna,simt ca voi ajunge la luminita de la capatul tunelului,simt ca traiesc.Este o stare care nu am mai avut-o de mult.Cineva drag spunea ,ca scriu morbid si trist in ultimul timp... ei bine, azi scriu de bine.Neuronul de echilibru ,sa citez alta persoana draga,ma face sa fiu fericit.Sa-mi regasesc spiritul si forta de luptator...sa pasesc fasnet pe poteca vietii.Cine nu simte uneori....ca este inconjurat de ingeri?.. Eu asa ma simt,inconjurat de prieteni...de persoane zambitoare,care stiu sa priveasca viata ... de oameni vii.Poate ca era si timpul sa-mi construiesc acest tabloid,unde fiecare are un rol al sau ,fiecare traieste pentru el si totusi impreuna cu tine. Sunt persoane care te apreciaza pentru ceea ce esti,cum esti si neconditionat,ca existi..Mereu am intrebat ..existi? Astazi simt si eu ca exist.Simt ca exist si ca existenta mea ,este oarecum esentiala pentru unii. Cine ma cunoaste, stie bine cine sunt si ce sunt...promit sa nu insel ,asteptarile nimanui.Promit sa nu-mi mai plec urechea la posesivitatea unora,promit sa-mi impun aceasta stare de bine mereu.Situatia actuala este precum zambetul unei fiinte frumoase ,care ma face sa-mi remodelez sistemul nervos.Sa vad frumusetea vietii si prioritatile ei. Multumesc celor care stiu...ca exist.

joi, 7 octombrie 2010

Niste buni prieteni...









Candva spuneam:

" O viata de rock-er nu valoreaza nimic,dar nimic nu valoreaza cat o viata de rock-er!"



Asa este...in prezenta acestor prieteni adevarati , te simti alt om....dupa ani si ani , ei nu te uita....si nu merita sa nu te bucuri de ei.

Voi pastra in suflet muzica voastra si voi avea cel mai mare respect...ptr voi.


love rock..

marți, 5 octombrie 2010

Vantul ....ne fura gandurile...



Este tarziu....este tarziu sa-mi amintesc de clipele in care zambeam...de clipele in care fericirea era a mea.Sunt acelasi luptator,ma lupt cu ei,cu ele cu ....mine.Daca cineva acum ,mi-ar sfarteca trupul...nu mi-ar curge sange.Sunt atat de rece ,precum un bulgare de zapada..Sunt rece ,ca simt durerea apasatoare a destinului.Acesata parte a vietii,ma face mai dur,mai echilibrat....mai vertical.Cand simti trecutul uitat...sau sters,cand simti ca esti din nou viu ...te apasa destinul.Cineva spunea sa-mi scriu viata...cred ca este exagerat...viata mea nu trebuie citita,este o viata simpla ,o viata plina de gropi.De ce si-ar dorii cineva sa citeasca ,greutatile si necazurile mele,pe cine ar interesa cat noroc am avut sau cat am suferit pentru el.Ce este cert,ca multi ar critica sau judeca fara sa inteleaga...nimic.Cine ma cunoaste cu adevarat ma exploateaza , se joaca cu sentimentele mele...le umple de venin.Nu sunt genul de persoana sa ma vait,sau sa vorbesc despre mine...dar altii o fac.Nu este rau sa vorbeasca cineva despre tine,dar sa fie adevarat ce spun.Numai eu cunosc adevarul si numai eu stiu cat si cum sa-mi ascund furia. Probabil ca vantul ,ne fura gandurile...ne face sa uitam frumusetea ochilor,sa uitam pielea fine a unei persoane dragi,sa uitam o clipa frumoasa...sa uitam tot.Candva plansul copilului ,ma facea sa sufar...era al meu,acum vad copilasi plangand pe strada si ma gandesc ca viata ne face sa plangem mereu.Suntem puternici,nu aratam nu ne exteriorizam ,dar in sufletul nostru lacrimile curg.Toata viata aceasta este o balta de lacrimi care ne sfasaie trupul ,ne cicatrizeaza ranile facute de altii...Nu este bine sa judeci ,nu ai dreptul acesta...dar sa-ti para rau ca nu ai facut unele lucruri,sa-ti para rau ca nu ai reactionat cum ar fi trebuit ...poti.Daca poti privii totul natural,fara sa-ti pese de trecut,este ideal...dar din pacate suntem oameni,ne macina ganduri...sentimente.Trecutul este arma destinului,este o lupta a imaginilor traite si a prezentului ...Sper ca frumusetea vietii,putinul timp care ne mai ramane sa traim...muntii si marea...natura sau cerul...sa ma faca, sa nu mai gandesc gresit.Sa vad adevarata fata a fiecaruia,sa pot traii fara sa regret nimic.
Probabil ca viitorul sa-mi deschida sufletul,sa-mi patrunda inauntru vantul...si sa-mi stearga clipele urate ...sa-mi pastreze langa inima mea,doar parte frumoasa a trecutului...doar zambetul copilului de bucurie.Sa nu mai fiu nevoit sa-mi scriu memoriile....niciodata.

duminică, 3 octombrie 2010

Pasarile...



Tot ce am scris….
Va fi uitat…odata..
Ca nu …te merit…
Si esti tot ,suparata…

Te voi iubii,mereu…
De urat..niciodata…
Desi… tu ai ales..
Croindu-ti alta soarta…

Nu voi cersii,iubirea…
Nici de plans,nu mai plang…
Ca rana mea din suflet….
Tu ai facut-o ….adanc…

Sunt singur,fara tine…..
Iubiri mai sunt,pe lume…
Tu nu ai vrut …iubire…
Acum ,gaseste-ti …nume…

Sa nu uiti…de credinta..
Pe care …mi-ai promis-o….
Sa fi doar…retinuta…
Cu dragostea ,ce-ai stins-o…

Nu sper, sa ti se intample…
Ce mie…mi-ai facut…
Asi fi nedrept,cu tine…
Ca… te iubesc ,prea mult…

Speranta noastra ,stinsa…
Calcata in picioare…
Sa o …..gasesti la altul…
Sunt plin de ,nepasare…

Oare chiar …sentimentul…
De vina…ce azi , port…
Ma face …sa ma mint…
Ca te-am uitat…de tot…

Dar nu-i nimic…sti bine…
Ca viata…este dura…
V-om fi..ca doua pasari…
Uitate de …natura.


Scrisa de mine ,pentru ....EA