Copilul si veverita..

Este soare si pasii mei mari alaturi de pasii lui micuti si jucausi, calca frunzele ruginii din padure.Suntem fericiti si ne simtim oarecum liberi precum haiducii.Am uitat pentru cateva clipe de agitatia din oras si de monotonia vietii.El este cam gros imbracat, avand in vedere ca este toamna.O toamna trista, un inceput de iarna grea care bate la usa.Totusi este soare si ne incurajeaza trupurile la viata.Mergem prin padure, ne tinem de mana si serpuim poteca precum au facut si altii care au mai calcat pe aici.Acest loc ma face sa-mi deschid sufletul spre viitor, uitand trecutul.Fiul meu culege cateva ghinde, uimit de aparitia lor printre miile de conuri uscare care invelesc pamantul. Frunzele asternute pe jos precum o patura sunt umede si totusi calde.In linistea padurii, prin marginea potecii, cineva ne face sa tresarim.Este o veverita care probabil cauta ceva de mancare.Ochisorii ei umezi si calzi, ne privesc atent incercand sa ne ceara iertare pentru deranj.Este o veverita curata si foarte curajoasa.Codita ei stufoasa flutura si labutele din fata o ajuta sa-si faca loc printr-e frunze si conuri.Copilul a ramas putin uimit la aparitia vietatii dat fiind faptul ca nu intalnesti zilnic asa ceva.Se retrage sfios langa piciorul meu, probabil de frica sa nu o sperie. Eu sunt intre doua suflete calde, care se tem unul de calalalt.La un moment dat, copilul se apleaca si intinde una din ghindele care le tinea in manuta mica.Odata ce palma lui se deschide, veverita vine curajoasa si printr-un gest calculat ia ghinda si se uita in ochii lui.Puterea privirii ei, pentru o secunda capteaza si privirea copilului care probabil este blocat de eveniment. Privirea vine din sufletul ei curat, in semn de multumire pentru gestul lui .Copilul este fericit ca veverita a luat ghinda din manuta lui si o asteapta se sa intoarca.Dar veverita se urca in copacul de langa noi, ne mai priveste o data si topaie din ram in ram. Copilul a ramas tare dezamagit de reactia veveritei, el crezand probabil ca ea, va ramane langa el mereu.Mergem in continuare prin padure, privind in sus la ramurile copacilor, poate mai vedem o veverita infometata.Copilul repeata mereu chiar nervos uneori , ca vrea sa vada iar veverita si sa-i ofere ghinde.De ce oare a aparut aceasta veverita in viata lui ? ...ma intreb eu, gandindu-ma la faptul ca el , acum sufera dupa ea.Oare a fost intamplatoare aparitia, oare stia ca el nu o va refuza? Probabil ca sufletele frumoase, calde si sincere se atrag.Probabil ca in timp acesta veverita, mai coboara si la alti copilasi, stiind ca sunt inofensivi, ca sunt puri si sinceri si pot oferii o ghinda.Ne indreptam spre iesirea din padure, tot cu gandul la veverita roscata, povestindu-ne unul altuia despre cum arata si cat de frumoasa era.Nu pot spune ca, nu eram sigur ca ea fuge de noi si ca acest copil sincer nu ramane dezamagit de aceasta despartire.Dar sunt un matur si inteleg realitatea , apreciez sinceritatea copilului si curajul veveritei.