Am primit aceasta imagine de la cineva drag mie, este o imagine superba cat se poate de reala si sincera.In privirea acestui copil se poate vedea durerea despartirii, gandurile rele, ca tatal lui nu se mai intoarce, nesiguranta clipelor urmatoare..Acum mi-am amintit de tatal meu, care pentru prima oara a varsat niste lacrimi in fata mea, in clipa cand am plecat in armata si aveam numai 18 ani.Atunci am simtit si eu ce simte acest copil...la numai 3 ani dupa, am simtit la fel cand a murit in bratele mele..Este foarte tragic, sa facem un copil sa sufere constient ...sa-i oprim visele si sa-i naruim viitorul...eu nu pot sa-mi imaginez ce suflet egoist poate face asa ceva..Cineva spunea ca : " suntem raspunzatori pentru greselile noastre "...ok dar ei ? Aceste fiinte pure, care se nasc fara principii si fara orgolii, care iubesc sincer si vor sa cunoasca totul insetati de viata si plini de bucurie, ce vina au ?
Mai privesc aceasta imagine si incerc sa-i dau alta conotatie....sa-mi scot din minte clipele despartirii de cei dragi.....sa invat sa uit...sa iubesc !
Scumpul meu om,
RăspundețiȘtergereNoi judecam faptele noastre AICI si ACUM.
Nu e vorba de vinovati si vina - dar si copii au fost candva cei ce-au ales sa-si plateasca datoriile si neajunsurile.
Nimic pe lumea asta nu poate fi judecat, atat timp cat nu stim pe cine judecam de fapt:
Pe noi insine, sau minciuna din noi vazuta prin altii?
IUBESTE - asta nu-ti va lua nimeni niciodata!
Namaste