Gradina Japoneza...

Samuraiul se resemneaza , a pierdut o lupta cu dusmanul lui din trecut...este ok
A ramas cu katana lui si mandria de luptator...sta singur in gradina japoneza, asteptand clipa razbunarii...nu prea accepta infrangerea, chiar daca nu se vede pe fata lui decat sudorile din lupta si putin sange...Nu poate fi las, chiar daca toata lumea vede in acesta infrangere o lupta finalizata...el stie ca se poate reface repede si lupta va fi mai dureroasa cand se va razbuna...Se uita printre sprancenele stufoase ,la trupul fiului sau ...ucis.Nu poate sa planga, vrea dar nu poate...si-a pierdut familia, fiul si templul...este singur si indurerat.Nu stie nimeni ce durere are in suflet...ranile se vor cicatriza, dar sa- si vada fiul zambind ...stie ca nu mai are cum. Acest dusman , sigur va plange...poate ca toata viata ,va traii cu frica samuraiului...sau cu un handicap pe viata. Este sigur ce vrea sa-i faca...nu vrea sa-l omoare...este un samurai batran , care nu se multumeste doar cu o crima...vrea durere . Gradina in care se afla...are un miros frumos de cires...de la copacii infloriti.Asa se simte si samuraiul...este viu si plin de viata...chiar daca ranile sangereaza. Viitorul lui tine de aceasta imagine...a victimei. Nu poate sa vada reactia imparatului cand va vedea ca traieste...Se uita la florile de lotus care plutesc lin pe luciul lacului. Asa este si el...pluteste pe luciul destinului...se gandeste sa-si curete katana si sa-si vada sangele spalat.Este aproape intuneric,nu stie in ce parte sa-si ingroape trecutul...poate ca niciodata nu va putea ierta asta.
Este un samurai inascut, crescut in spiritul samurailor....cine credea ca se poate intampla asta...nimeni.Si bine ca toata dinastia, cunoaste spiritul samuraiului.
Gradina japoneza in care se afla se lumineaza...chiar daca vantul il mangaie peste parul lung....simte caldura solului plin de sange.Nu renunta la gandul razbunarii si asta il face mai puternic...Aceasta sete de razbunare iese prin suflet..Doar mirosul de flori de cires,face ca batranul samurai sa astepte clipa...Oare de ce ?...este intrebarea care o pune mereu...de cand a vazut prima katana in aer...Oricum durerea ranilor...este sfasietoare...mai cade o picatura de sange ....gradina este rosie...dar multe flori sunt inca imbobocite...gradina japoneza plange..dar va inflorii sigur.


Aceasta povestire este un pamflet si trebuie tratat ca atare...nu are nici un fel de legatura cu realitatea si personajele sunt imaginare...asta ca sa nu mai interpreteze nimeni nimic si sa fiu iar nevoit sa sterg postarea...