Un popor trist ...

Am constatat ca lumea este trista, din ce in ce mai trista...merg pe strada si privesc chipuri triste, este dureros cand te uiti in jur. Un stat in care tristetea primeaza, un stat in care daca esti fericit, ori esti nebun ori ai probleme majore. Mai nou, cand intalnesc un amic raman uimit...la intrebarea mea : Ce mai faci omule ? Cu ce te mai lauzi ?...tristete...toata lumea se vaita, nimeni nu se lauda cu nimic nou. De ce sa nu ne bucuram de viata ? De ce sa nu apreciem caldura soarelui ? De ce sa fim tristi ?...oricum nu se rezolva nimic daca esti deprimat...vreau sa fiu fericit, indiferent de situatie...iubesc acesta viata...

baieti buni...

Judecata...

Cand judeci, privesti printr-o negura de ura tot...cand esti judecat, adevarul sta la capataiul tau precum o aura. Nu-mi plac salile de judecata, nu-mi plac sentintele, sunt atat de josnice si neortodoxe incat ma fac sa vars. In sala de judecata fiintele devin animale si prin toate modalitatile reale sau nu, vor sa te sfasie. Singura judecata dreapta cred ca este dincolo de aceasta viata, suntem pacatosi si meritam judecata de apoi, dar oare nu este prea tarziu ? Nu vreau sa mai am de aface cu nici un fel de judecata, nu voi devenii niciodata avocat. Ma multumesc cu adevarul in asteptarea judecatii supreme...

visez mergand pe alei de frunze imaginare

Sunt optimist si cred in puterea gandului, ma agat de fiecare raza de soare stiind ca speranta nu moare niciodata. Viata este precum suntem noi...uneori mai urata si deprimanta, uneori frumoasa si infloritoare...de ce sa nu traim viata, de ce sa nu ne facem viata mai frumoasa ? Nu stiu cum pot sa-i inteleg, pe cei care mereu sunt nemultumiti, nu pot fi ca ei...eu sunt modest si ma multumesc cu viata mea....asa cum este ea...uneori urata...uneori frumoasa...o iubesc !