Se prabuseste cerul...

Aprind o tigara si privesc zarea,sunt arogant si coleric ...nu vreau sa visez.Este o zi plina de tristete,o zi in care vremea mohorata ma face sa-mi amintesc de EA...O vreme care ma caracterizeaza,ma descrie asa cum sunt...un suflet cald peste care se prabuseste cerul...o vara calduroasa ,peste care toamna vine repede si brusc.Este dimineata,este o noua zi din cele mai proaste zile care le-am avut...Nu stiu daca pot privii zarea,singura alinare a unui om cand vrea sa mearga mai departe....nu vad zarea.Ma simt daprimat,exact ca atunci cand cazi in zapada si stii ca trebuie sa te ridici sa mergi mai departe,chiar daca este greu si obositor...Tigara se termina,aprind alta...este un gest necontrolat,stiu ca nu fac bine,ca fumez...si totusi o fac.Asa este si realitatea,spun mereu ca nu mai cad in starea asta....si ajung tot aici...nu mai vreau sa vad sau sa aud pe nimeni.Trebuie sa-mi controlez pasii spre zare...trebuie sa privesc orizontul.E frig..respir frig,simt porii care pana ieri transpirau de cald...inghetati.Vointa de a-mi continua drumul si forta fizica ,nu ma lasa sa mor.Candva treceam pe langa o ruina,acum este o cladire mareata cu geamuri maro de mahon si veranda..asta este viata.Cand devii ruina,se cere o transformare...se cere o schimbare totala.Trecutul este istorie,ramanem doar cu invatatura greselilor care le-am facut..Suna simplu si frumos,dar adevarul este altul...simtim exact invers.Ne dorim sa intoarcem timpul inapoi,sa vedem soarele de vara sa reparam unde am gresit....dar e frig.Lupta cu gerul, viata si greutatile ei...pot fi trecute usor...dar sentimentele si gandurile,te macina incet...devenim ruine foarte repede...Acum cand pasarile cerului nu se mai aud,simt nevoia sa-mi cante la geam dimineata...asa suntem noi oamenii,apreciem prea tarziu ce pierdem.
Poate ca vara viitoare ,nu la mai auzim...poate ca nu mai canta asa de duios..poate ca multe dintre ele,nici nu se mai intorc...Vreau sa-mi aprind tigara si nu pot...frigul din insula mea pustie,nu ma lasa.Probabil ca betele sunt trase de la umezeala sau mainile sunt prea inghetate....Mai privesc putin cerul si merg mai departe,mai am mult pana ma salvez...si totusi vad zarea...cerul nu se mai prabuseste...vad si o raza de soare,poate nu este ultima.



Tigarea


Aprind o tigare si spun cu intristare…
De mic am fost mare,….oare?
Ne-am nascut ,fara sa vrem…
Am decis ,fara sa fim intrebati…
Suntem constienti,ca murim…
Iubim ca niste disperati…
Ne chinuim ,ca niste ratati…
Ne bucuram ,la placeri minore …
Ne stapanim nervii si supararea…
Gata….am terminat tigarea…




Cred ca ma las de fumat...un nou ideal...oare?